O CUPĂ DE CENUŞĂ

Ca o foaie ce-a ars

Mă transform în cenuşă,

Ce puţin praf rămâne

Din fiecare zi!

Cât să adun

Până ce cupa se va umple?

Viaţă pentru un potir

Din care tu bei cu nesaţ...

Care parte a mea va fi mai cu spor?

Copilăria sau vârsta de-acum?

De la tâmple în sus

Ori de la tâmple în jos?

Trupul meu ca un potir

Ar umple oare potirul de cenuşă?

Dar dacă ar trebui

Să mai ardă şi gândurile mele, şi dorul,

Şi iubirea?

Scrum – trecător – jar,

În aşteptarea trupului tău,

i-aş face loc cenuşii tale

lângă a mea,

aşa încât nimeni să nu ştie

ce-mprăştie vântul peste mare

sau pe cine...