O gură de oxigen, o oază de verdeaţă

Deunăzi, articolul scriitorului Al. Cristian Miloş, intitulat sugestiv „Prietenul Parc” mi-a stârnit duioase amintiri din tinereţe.
Parcul oraşului, acest loc de odihnă şi relaxare a întinerit prin grija domnului primar Ovidiu Creţu, s-a modernizat şi a luat aspectul unui parc dintr-un oraş apusean. Am întâlnit plimbându-se nişte vecine care, admirativ, mi-au spus la ureche: „Uitaţi-vă ce frumos e, şi cât am mai strigat împotrivă când a început lucrarea de transformare!” Aşa este, schimbările se fac cu eforturi şi cu aşteptarea, care cere şi răbdare. Iar domnul primar promite să ne facă un burg aranjat ca unul apusean, care să fie vizitat de mulţi turişti.
Iar parcul azi este mereu plin de bunici cu nepoţei, de mămici care-şi scot la aer bebeluşii şi chiar de tineri îndrăgostiţi care se simt bine într-un mediu minunat.
Parcul a devenit „Prietenul Parc”, cum îl denumeşte domnul scriitor Al. C. Miloş şi care a avut şi ideea de a i se afişa pe panoul ce cuprinde harta parcului această poreclă, care este totodată şi titlul unor versuri scrise de domnia sa cu ani în urmă. Chiar şi poemul.
De ce nu, poate i-ar da parcului încă o notă… de romantism.