O ştafetă peste timp

  Era în toamna anului 1918, când Vasile a Corbului, de loc din Căianu Mic, soldat fiind, rănit în Marele Război, se întorcea acasă, venind pe Valea Bileagului dinspre Beclean, împreună cu un camarad de arme, purtând ascuns – de frica autorităţilor, în raniţa sa de soldat, „steagul românesc, al nostru, al românilor".

          Acest steag avea să fie prezent câteva luni mai târziu, la 1 Decembrie 1918, pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia, purtat de căienarii Vasile Boca – notar, Vasile Hiticaş – cântăreţ bisericesc, Vasile Boca Corbanul, George Man – sublocotenent, Grigore Retegan, George Moldovan şi Grigore Moldovan, care avea să strige într-un glas alături de miile de români prezenţi la Marea Adunare Naţională: „Trăiască România Dodoloaţă!!!"

          Astăzi, la o sută de ani de la acele vremuri de deznădejde, speranţă şi bucurie, 100 de elevi şi cadre didactice ale Liceului Tehnologic „Ion Căian Românul" Căianu Mic, îmbrăcaţi în culorile tricolorului românesc, vor străbate pe bicicletă „Drumul Unirii dintre ţinuturile Bistriţei şi Năsăudului cu Ţara Lăpuşului", poposind în faţa drapelelor naţionale ce flutură în parcul central din Căianu Mic, în faţa clădirii Primăriei din Spermezeu şi lângă bustul marelui romancier Liviu Rebreanu din Târlişua – ca o ştafetă peste timp a celor care în toamna anului 1918 aduceau pe aceste meleaguri „steagul românesc".

Vivat România Mare!