Pandemie

Poștalion cazon,despot exaltat

Ţi s-au dereglat hormonii sau ce te-a stresat

Că brusc te-ai trezit înfuriat-turbat și înfometat?

Și ți-ai convocat grăbit subalternele cu coase

Lenevite în ultima vreme

Dar de felul lor conştiincioase,

Mereu la post şi în prezent reciclate

În coasele modernizate

Din ultima generație de coase

Mai performante, mai glorioase,

Nu ca precursoarele învechite

Manuale sau ruginite.

Subretele fidele cu coase, și ele erau curioase

De noua generaţie de coase

Şi aşteptau fermentat, pândind momentul de start

Ca veritabile gâde viteze

Să reteze, la ordin, verde norod

Și fără zăbavă să îl livreze-n galop

Către bulimicul despot,

Hămesit să înghită

Polog de norod în burta-i flămândă.

Un arbitru celest din Carul Mare

Cu nedisimulată îngrijorare

Îți dă cartonaș cu galben pigment

Și avertisment

Că ceea ce faci pustiește

Și ceea ce tai nu mai este.

Tot el, acest, arbitru celest

Din Carul Mare

Îți avansează retorică întrebare

Legată negreșit de scrâșnetul funest

Cu ton răsunător de copârșeu produs de cositoare,

Dacă nu simți și dacă nu te doare

A lumii derutată disperare

Cu agitație, cu griji, medicamente și măști și insomnie

În goană completată de lacrimi, de coroane și tămâie,

Și până vremea nu e prea târzie

Îți dă somație

Să te tratezi la Doctorul celest de bulimie;

Că-n grobiana-ți nemiloasă înfometare

Ce-nghite tot ce freamătă mișcare

Ca un Sătilă desfrânat

Te riști ca să rămâi uscat

Ca ceilalți 8 frați secați,

Pe veci degenerat și-nsingurat

În Casa Caldului Protectorat.

Bistrița / h 7,30 / 12.03. 2020