PAS CU PAS ÎN MÂINILE PROVIDENȚEI: Meditația PS Claudiu la Duminica după Nașterea Domnului

DUMINICA DUPĂ NAȘTEREA DOMNULUI

Este uimitor să vedem cum Dumnezeu își pune Unicul Fiu în mâinile unor oameni simpli, fără bogății și fără armate care să-l apere. În sărbătoarea Crăciunului îl vedem pe Pruncul Isus, Regele Universului, născându-se într-o iesle, departe de confortul unui palat, cu o "suită" formată din câțiva păstori și cei trei magi. Toate acestea în timp ce sta să se dezlănțuie teribila persecuție plănuită de Irod, care pentru a fi sigur că-l omoară pe Isus își ia o diabolică măsură de precauție: omoară toți pruncii mai mici de doi ani din întreaga regiune. În fața unui astfel de pârjol, ce pot face Maica Sfântă și Sfântul Iosif?

Ne simțim și noi poate uneori în aceeași situație. Există momente în viață în care aparent nu avem nici o șansă de izbândă. Puterile potrivnice par să ne copleșească și nu vedem cum am putea scăpa. Este important în astfel de momente să ne aducem aminte de Sfânta Familie, fiindcă evanghelia de astăzi ne spune că Providența Divină este tot timpul lângă noi, chiar și când dormim. Dacă ascultăm glasul Îngerului și urmăm căile ce ne sunt propuse, în viața noastră prinde contur tot mai mult planul lui Dumnezeu și nici o putere din lume nu ne poate distruge. Așa se face că Iosif și Maria trec prin uraganul dezlănțuit de Irod fără a fi vătămați. Fiecare pas al lor este ghidat de glasul îngerului, iar Iosif ascultă, se încrede și face precum i se spune. Sfântul Iosif este de aceea un model al creștinului adevărat. Îngerul îi spune: “scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt...”, iar Iosif se scoală, ia Pruncul și pe mama lui și pleacă în Egipt. Îngerul îi spune din nou după moartea lui Irod: “scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel...” iar Iosif se scoală, ia Pruncul și pe mama Lui și se întoarce în Israel. Asta înseamnă încredere în Dumnezeu, asta înseamnă credință.

La fel ca Sfânta Familie și noi avem încercări. La fel ca Sfânta Familie și noi avem lipsuri. Însă atunci când viețile noastre se armonizează cu voința lui Dumnezeu, ele încep să împlinească profeția pe care Cerul o are pentru fiecare dintre noi. E o profeție care depășește cu mult limitele strâmte ale existenței noastre pe acest pământ. Putem de aceea și noi exclama împreună cu Sfântul Pavel: “Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? În toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Cristos Isus, Domnul nostru”.

PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla

Ev Mt 2,13-23