POEM DE IARNĂ

Nu ştiu să mă dau pe schiuri
Nu ştiu să mă dau pe patine
Să mă dau cu sania am uitat de mult
Aşa că jocurile mele de iarnă
Rămân tot cititul, scrisul, poezia ;
Poate că într-o viaţă anterioară
Am fost împătimită de jocurile iernii
Sub acoperiş de zăpadă
Şi acum e vremea revenirii;
Nădejdea mi-e în zăpezile de mâine,
Nu în cele de altădată,
Acolo să mă căutaţi în viaţa ce va veni,
Unde am de recuperat atâtea jocuri,
De atâta iarnă;

Aşa m-am gândit în mijlocul aceste ierni,
Din mijlocul vieţii mele,
Cu toate oile acasă, albe şi pufoase,
Aşteptând să vină un prinţ din Levant,
Cu un troian de „colţi de argint”...