Poştaşul Vasile Radu nu va mai bate la uşa ta!

Zilnic îl puteam vedea pe străzile municipiului nostru, acolo unde îşi avea sectorul său de muncă. Bătea din poartă în poartă pentru a ne aduce pensiile sau plicuri. A fost omul căruia i-a plăcut mult această meserie. Cine l-a cunoscut ştia că a fost un om cinstit, corect cu cei din jur. Un om politicos care plăcut colegilor, vecinilor etc. Am avut ocazia să-l cunosc în urmă cu 25 de ani, când eram colegi de muncă. Cu anii ce-au trecut firul vieţii ne-a apropiat mai mult, întrucât am ajuns să fim chiar rude, căsătorindu-mă cu o nepoată de-a lui. De câte ori trecea prin faţa casei noastre, l-am invitat să poposească pentru cinci minute la un pahar de apă sau un suc. Tot de atâtea ori am fost refuzat, spunându-mi că are mult de muncă. Iată că graba lui se pare a se adeveri. Vineri, 30 aprilie, acesta a plecat, mult prea repede dintre noi, la doar 53 de ani, în urma unui preinfarct, chiar în stradă, acolo unde îşi presta el meseria. Probabil acolo a fost să fie ultimul drum al său, între oameni. A lăsat în urma sa o soţie, de 50 de ani, şi doi copii: Simona, care a terminat facultatea şi masteratul şi Ilie, în primul an de facultate. A plecat acum când aceşti copii au cea mai mare nevoie de el. A fost un bun familist, respectat de rudele sale şi de toţi vecinii din bloc. Începând de astăzi strada va fi mai pustie, mai pustie cu un om care ne aducea veşti dintre cele mai bune. Cu siguranţă, sufletul său va ajunge acolo unde toţi drepţii îşi caută odihna veşnică. Am pierdut un prieten bun şi drag mie, lăsând un gol imens în sufletele noastre, a tuturor celor care l-am cunoscut. A lăsat la locul său de muncă un nume care greu va fi egalat, care a fost pentru noi toţi VASILE RADU.