Pr. Vasile Beni: Ca să ieşim din cercul vicios al invidiei, să-i privim pe ceilalţi ca pe un model!

Dragii noştri credincioşi!

Evanghelia Duminicii a 27-a după Rusalii (Luca,cap.13,10-17) ne descrie o minune săvârșită de Iisus asupra unei femei gârbove, fapt care stârnește nemulțumirea sau invidia mai marelui sinagogii. Și de aceea în cuvântarea de azi aș dori să mă opresc la câteva învățături legate de acest păcat mare care este invidia.

1.Ce este invidia. Potrivit Dex, cuvântul „invidie” este un sentiment de ciudă, privind cu răutate împotriva cuiva, care se află într-o stare sau situaţie mai bună sau care are însuşiri pozitive. Acest sentiment apare chiar după primul păcat adamic, fiind caracteristica lui Cain, primul fiu născut al omului. Cu invidie a privit Cain la buna primire de către Dumnezeu a jertfelor fratelui său, Abel, şi-l ucide pentru aceasta. Din invidie, fiii patriahului Iacov au urzit vinderea și pierderea lui Iosif-fratele lor mai mic. Tot din invidie, Saul a uneltit rele împotriva lui David, iar Irod s-a tulburat și a poruncit uciderea pruncilor din Betleem. Și nu în ultimul rând, căpeteniile poporului evreu au osândit la moarte, prin răstignire, pe Iisus.

2.Invidia este un păcat împotriva aproapelui și a lui Dumnezeu pentru că îi tăgăduiește autoritatea lui Dumnezeu și dreptul de a împărți daruri și binefaceri după nesfârșita Sa înțelepciune. Cel invidios devine egoist, iar cel stăpânit de egoism caută ca în orice împrejurare să umbrească pe alții și să se scoată pe sine în evidență. Și cum uneori alții îl întrec prin calitățile și situația lor, atunci el se umple de pizmă împotriva acestora și face tot ce-i stă în putință spre a-i surpa și a le micșora prestigiul. El caută să placă oamenilor spre a căpăta slava de la aceștia. Invidia sau pizma este păcatul care se manifestă prin părerea de rău pentru binele aproapelui şi bucurie pentru nenorocirea şi suferinţa lui. Bacon a numit-o „păcat fără vacanţă”. E un sentiment egoist de mâhnire, provocat de succesul celuilalt. Nu trebuie să desfrânezi, să ucizi, ca să pierzi cerul, e suficient doar să invidiezi pe cineva.

3.Cum să scapăm de acest păcat. Îmi place enorm ce sfat dă neuropsihiatrul Jean Michel Oughourlian: „Ca să ieşi din cercul vicios al invidiei, priveşte-l pe celălalt ca pe un model”. Moliere zicea că invidioşii vor muri, dar invidia niciodată. Rănile invidiei sunt adânci şi ascunse şi nu se lecuiesc cu medicamente, căci durerea lor este interioară în suflet. Cel pe care-l urmăreşti cu invidia ta va putea să fugă şi să te evite, dar tu nu poţi să fugi de tine însuţi. Oriunde vei fi, potrivnicul tău e cu tine, căci porţi duşmanul în inimă, ai flagelul în tine, eşti legat în cătuşe care nu se descuie, eşti rob al invidiei şi nicio mângâiere nu-ţi va alina durerea.

4.Ce ne spune Mitropolitul Bartolomeu despre invidie. „Eram tânăr și mă aflam în redacția revistei Gândirea, care era condusă de marele profesor de teologie și scriitor Nichifor Crainic. Am avut o conversație cu el și, în cursul acestei conversații, mi-a spus o vorbă: „Eu cred că cea mai mare suferință a noastră, a oamenilor, este aceea de a ne suporta unii pe alții”. Altă dată mă găseam într-o adunare destul de numeroasă, era o masă festivă și au avut loc niște schimburi de replici în versuri, niște epigrame, între mine și cineva care mă provocase la acest schimb, săgeți încrucișate unul asupra celuilalt, și s-a întâmplat ca eu să recoltez un succes mai mare și să am mai multe aplauze din partea auditoriului. Către sfârșitul mesei, bătrânul și înțeleptul Mitropolit Tit Simedrea, fost ierarh al Bucovinei pe vremuri, m-a luat deoparte și mi-a spus confidențial: „Observ că ai început să strălucești, te-aș sfătui ca în viață să te ferești de strălucire pentru că astfel îți vei face mulți dușmani”. N-am știut ce înseamnă treaba aceasta, dar a trebuit să-mi dau seama mai târziu ce înseamnă treaba aceasta, pentru că Dumnezeu mi-a dat pe seamă foarte multă suferință, foarte multe nenorociri, foarte multe necazuri, prigoane și ani de închisoare, dar foarte rar s-a întâmplat să găsesc pe cineva care să mă compătimească sau să-mi plângă de milă. În schimb, în viața mea, de câte ori am avut reversul, adică un succes fie literar, fie bisericesc sau de altă natură, m-am pomenit că se face un fel de zid izolator în jurul meu, și atunci mi-am zis eu, mai târziu, că noi avem foarte multe păcate, pe care le știm, le avem pomenite prin cărțile noastre de slujbe, dar este unul, un păcat pe care îl băgăm în seamă mai puțin: Invidia. De multe ori ne întrebăm: de ce m-o fi urând acest om, că nu i-am făcut niciun rău? Nici măcar nu m-am ocupat de el, nu intră în raza preocupărilor mele și totuși mă vorbește de rău, mă înțeapă, scrie în ziar împotriva mea, ce-o fi având? Și nu-ți dai seama că singurul tău păcat față de el și față de alții este acela de a fi mai bun decât el sau decât mulți alții. Aceasta se întâmplă și în anii de școală, iei note bune, devii premiant pe merit, pentru că tu înveți, pentru că muncești, pentru că nu pierzi vremea și dintr-o dată simți că jumătate din clasă te invidiază. Dar nu invidia în sensul bun al cuvântului, o invidie pozitivă, invidiezi pe cineva că și tu ar trebui să-l ajungi din urmă, îți dai seama că ești mai în urma lui și că va trebui să-l ajungi, dar există invidia destructivă care te macină, care te roade ca un vierme și care practic ți-l face dușman fără ca el să-ți fi fost dușman și începi să-l urăști.  

Prin urmare concluziv fiind, ca să ieşim din cercul vicios al invidiei, să-I privim pe ceilalţi ca pe un model. Amin!

pr.Vasile Beni