Dragii noştri credincioşi!

Hristos a Înviat!

Trăim cu bucurie şi în acelaşi timp cu nostalgie, o sărbătoare mult aşteptată de fiecare dintre noi, Învierea Domnului. Deşi suntem departe din punct de vedere fizic de sfânta Biserică, suntem aproape din punct de vedere sufletesc la slujba de Înviere şi în zilele de Paşte.

Mulţi dintre noi nu suntem de acord cu acest lucru, dar bine este a ne adapta şi acomoda la situaţia prezentă, pentru că ,,Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri”(Miron Costin), iar  Sofocle, spunea: ,,Aşteaptă-te oricând la orice”.

Cu toate acestea fiecare dintre noi putem să fim mărturisitori ai Învierii, nu doar în perioada pascală, pentru că exclamaţia ,,Hristos a Înviat!’’ şi răspunsul ,,Adevărat a Înviat!’’ nu este numai un salut sau un răspuns la un salut, ci este în primul rând o mărturisire de credinţă.

Un exemplu de mărturisire a credinţei că Hristos a Înviat!

În perioada instalării comunismului în Rusia începuse activitatea brigăzilor ştiinţifice. Şi au ajuns într-un sat unde au adunat sătenii la căminul cultural şi le-au vorbit acestora vreme de câteva ceasuri despre imposibilitatea învierii lui Hristos. Iar la sfârşit au întrebat dacă cineva are de spus ceva. Şi printre cei prezenţi era şi un preot rus îmbrăcat ţărăneşte. Şi s- a ridicat preotul în picioare şi a zis: ,,Domnilor eu am ceva de spus”. Şi l-au poftit în faţă la masa roşie. Şi preotul a zis: Eu sunt un om simplu ca un ţăran şi nu ştiu prea multe lucruri. Dumneavoastră sunteţi oameni deştepţi (la masă era şi un filozof). Dar un lucru tot am să spun oamenilor aceştia care sunt în sală. Şi s-a sprijinit preotul în masa roşie şi a strigat: ,,Hristos a Înviat ! Şi toată sala a răspuns: ,,Adevărat a Înviat!” 

Şi pentru că am spus că trăim cu bucurie şi în acelaşi timp cu nostalgie această sărbătoare,  în aceste momente gândul mă poartă la Valeriu Gafencu, care a avut de suferit şi care a fost supranumit de Nicolae Steinhardt  Sfântul închisorilor , arestat la 20 de ani  - 11 ani de închisoare, pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi, şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

A petrecut 11 ani în închisoare. Şi care în scrierile sale se opreşte la câteva constatări şi sfaturi care ni se potrivesc:” Îmi petrec timpul gândindu-mă mereu la Dumnezeu. Singur- Dumnezeu mă înţelege pe deplin [...] În viaţa aceasta credinţa e totul. De aceea, omul fără credinţă e mort.” - Penitenciarul Aiud, 14 octombrie 1942

„Mi-nchipui uneori, că într-o viaţă obişnuită, normală, n-aş fi putut ajunge niciodată la o asemenea revoluţie spirituală”.

 „Sunt fericit, căci dacă-mi este îngrădită libertatea fizică prin legile omeneşti, în schimb mi s-a dăruit libertatea sufletească prin taina iubirii şi această libertate sufletească este bunul cel mai de preţ pe care l-aş fi putut câştiga în lumea aceasta plină de deşertăciuni”.

Spre încheiere mă opresc la frumoasele versuri care spun:                  

“Un clopot tainic miezul nopţii bate,   

Iisus coboară pe pământ;

Din piepturile voastre-nsângerate
Răsună Imnul Învierii Sfânt “(Valeriu Gafencu). Amin!

Să aveţi Sărbători Binecuvântate şi cu pace, iar bunul Dumnezeu să vă poarte de grijă!

 Pr.Vasile Beni

Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Sfânta și Marea Duminică a Paștilor aici:

https://www.facebook.com/emanuel.vidican/videos/2846864082062754/