Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit la Mănăstirea Pantocrator din Beclean

În Duminica a 34-a după Rusalii (a întoarcerii fiului risipitor), 8 februarie 2026, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, a slujit la Mănăstirea Pantocrator din Beclean.

În biserica așezământului monahal, care îl are ca ocrotitor spiritual pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul,  ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de clerici. Din sobor au făcut parte: consilierul de misiune și protocol – arhidiaconul Sergiu-Iustin Pop, protopopul de Beclean – preotul Cristian Dragoș, eclesiarhul Catedralei Episcopale din Zalău – preotul Adrian Onica, proin-protopopul Vicențiu Doru Zinveliu, starețul Mănăstirii Pantocrator – protosinghelul Luca Gheberta, precum și alți preoți invitați.

După citirea pericopei evanghelice duminicale, Preasfințitul Părinte Benedict a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a evidențiat că Pilda fiului risipitor îi vizează în primul rând pe cei care se socotesc „în casă”, avertizând asupra riscului de a fi aproape de Dumnezeu fără a mai trăi iubirea și bucuria comuniunii cu El.

În acest sens, ierarhul a arătat că una dintre cele mai subtile rătăciri ale celor „din casă” este pierderea bucuriei de a fi în comuniune, chiar dacă, în exterior, rămân în Biserică: „Dacă cineva ar fi bucuros să fie în casă, nu s-ar supăra că mai intră cineva alături de el în casă. Dar dacă ani de zile ai stat în casă și n-ai fost bucuros stând în casă, atunci îți dai seama că poți să fii în casă și, de fapt, să stai afară, pentru că nu reușești să te bucuri.”

Totodată, Preasfințitul Părinte Benedict a subliniat că pierderea bucuriei transformă relația cu Dumnezeu într-una trăită în cheia meritului, nu a darului, ceea ce face imposibilă intrarea în bucuria Tatălui: „Cum trăiește fiul cel mare relația față de tatăl? Ca un merit. «Am fost cuminte, am ascultat, merit». Și atunci nu mai poate intra în bucuria tatălui, pentru că bucuria tatălui nu este o răsplată, ci o revărsare de iubire.”

În acest context, ierarhul a atras atenția că atunci când cei „din casă” nu mai trăiesc comuniunea ca dar, apare judecata față de celălalt, iar viața bisericească riscă să-și piardă sensul vindecător: „În biserică nu stăm pentru că suntem impecabili, ci stăm pentru că avem nevoie de iertare și pentru că vrem să învățăm să iubim. Oricând noi, cei din biserică, devenim judecători și nu mai lăsăm loc întoarcerii cuiva, atunci nu mai este biserică. Pentru că biserica este un spital.”

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul vocal „Theotokos” din Cluj-Napoca. La chinonic, tânăra Mădălina Oltean a interpretat pricesne.

Părintele stareț Luca Gheberta a mulțumit ierarhului pentru binecuvântarea oferită, precum și oficialităților și tuturor celor prezenți. În încheiere, un grup de credincioase din Parohia Salva a interpretat pricesne.

Sfânta Liturghie a fost oficiată în prezența oficialităților locale și centrale, precum și a numeroși credincioși.

Scurt istoric

Mănăstirea Pantocrator se află așezată la periferia orașului Beclean, în cartierul Valea Viilor, fiind construită pe vatra unei vechi clopotnițe din lemn, ridicată în anul 1958, prin purtarea de grijă a părintelui Toma Bulea. Scopul înălțării acestei clopotnițe, pe terenul familiei Cornel Botean, era acela de a îndepărta primejdia adusă de vremea grea. Clopotele au fost donate atunci de familia Vasile şi Elena Răşcanu, împreună cu copiii Napoleon şi Liviu din Bucureşti, numele lor fiind menţionate pe clopotul cel mare.

După anii 2000, la inițiativa și prin implicarea directă a protopopului de Beclean din vremea respectivă, părintele Vicențiu Doru Zinveliu, și cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, s-a decis să se construiască o biserică. Astfel, piatra de temelie a fost pusă la data de 2 iulie 2006 de către vrednicul de amintire Episcop Vasile Flueraș (Someșanul), pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, urmând ca până la finalul anului 2015 aceasta să fie edificată.

Așezământul monahal a fost înființat la data de 1 iunie 2017, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului. Atunci a fost numit stareț protosinghelul Luca Gheberta, sub coordonarea căruia au continuat lucrările la biserică și, totodată, au fost demarate lucrările de construcție a complexului monahal. Astfel, s-a dus la bun sfârșit împodobirea bisericii cu pictură în tehnica frescă, realizată de Eduard Kara și Andrei Câmpan; s-a montat iconostasul, s-au achiziționat obiecte liturgice, mobilier bisericesc și s-a realizat încălzirea prin pardoseală de marmură. În exterior, s-a finalizat amenajarea curții și ridicarea zidului de incintă, construit din piatră. Pe lângă acestea, s-a reușit construirea unei case monahale după arhitectura celor din Sfântul Munte Athos.

În prezent, complexul monahal este compus din biserica de zid și casa monahală, edificiu care cuprinde: stăreția, chiliile, trapeza, bucătăria, biblioteca, clopotnița și alte încăperi administrative. La data de 24 februarie 2022, Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul a oficiat slujba sfeștaniei și a binecuvântat lucrările efectuate la casa monahală.

Biserica mănăstirii, pusă sub ocrotirea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul, a fost sfințită la data de 29 septembrie 2024, de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, alături de Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, și de Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, înconjurați de un sobor numeros de clerici.