Prima zăpadă

Miercuri am trecut munţii, spre Maramureş ,sub o cupolă de ploaie continuă, străbătând pasul Şetref. Picurii răpăiau monoton pe parbrizul aburit de frig şi peisajul prezenta o frumuseţe stranie.Un amestec de culori calde, învăluitor. Culorile pământului şi-ale pădurii de toamnă, acele nuanţe de galben, bej şi portocaliu. Culori calde sub potop de ploaie rece,necruţătoare. Toată ziua am hălăduit dela Moisei la Borşa şi-apoi peValeaVişeului până la Petrova, Ruscova, Leordina. Un popas de seară târzie şi plumburie de toamnă, într-o depresiune de-o frumuseţe copleşitoare, adumbrită de aceeaşi ploaie agasantă.Frigul s-a instalat pe deplin şi deja seamănă cu acea vreme de iad, timp de sfârşit de noiembrie. Bacovian. Trist. Apăsător.Nici toamnă frumoasă,nici iarnă bogată.Zilele acelea în care-ţi vine să mori de negură, ceaţă, plictis. Joi am coborât spre Sighet şi am trecut prin târgul cenuşiu urcând pe Valea Izei, prin locuri cu nume de legendă:Vadu Izei, Bârsana, Bogdan Vodă, Rozavlea, Dragomireşti, Săcel.Dintr-o dată apare, în faţa ochilor miraţi,masivul Rodnei.Nins. Cu o zăpadă alburie, întinsă ca o plapumă stricată, peste culmi. O zăpadă murdară, cenuşie, ca vremurile pe care le trăim. O zloată vâscoasă şi-o lapoviţă sâcâitoare. Şi totuşi...A fost prima zăpadă.