Primarul Vasile Găurean învinge boala: Mulţumesc medicilor şi cadrelor medicale de la ATI. Mulţumesc asistentei Camelia Molnar căreia îi datorez viaţa!

Scriu acest material cu noduri în gât şi lacrimi în ochi, dar sunt de bucurie, pentru că prietenul meu, Vasile Găurean, unul dintre cei mai iubiţi primari – că vechime are de peste 28 ani – îl învinge pe CoVid-19! Şi nu e pentru prima dată când învinge boala! 

 În 26 iunie, într-o zi de vineri, de dimineaţă, l-am sunat să văd ce mai face prin comună. Nu se simţea prea bine, era în legătură cu medicul de familie şi mi-a spus că se internează, că îl sâcâie o gripă de câteva zile. Pentru mine a fost clar atunci ce e, la fel cred şi pentru domnia sa,  şi am vorbit zi de zi, de la internarea pe Alba Iulia, transferul în spital, până ce nu mi-a mai răspuns nimeni la telefon. Era la Terapie Intensivă, ştiam că nu e cel mai ascultător pacient, dar ştiam că luptă până la capăt.

„Ai consimţământul mei să scrii ce îţi spun. Prin Galaţii Bistriţei şi Teaca se ştie că am murit. Am fost foarte rău, am fost la un pas de moarte, într-adevăr, am fost internat la Terapie Intensivă. De alaltăieri (n.n. – marţi), starea mi se îmbunătăţeşte, am fost scos de la ATI şi mutat într-un salon la Interne, la etajul IV. Încă mă simt slăbit, pentru că 5 zile nu am mâncat şi nu am putut să vorbesc, dar deja merg singur.

Vreau să mulţumesc medicilor, asistentelor şi infirmierelor de la Terapie Intensivă, unde am întâlnit un colectiv plin de conştiinţă – aşa ceva nu credeam că există într-un spital din România – şi de atâta grijă faţă de pacienţi. Acolo nu eşti primar, nici inspector, nici director, ci eşti pacientul Găurean.

Vreau să îi mulţumesc doamnei Camelia Molnar de la Şieu Măgheruş, căreia eu îi datorez viaţa. Toată lumea şi-a dat interesul, dar dacă nu era această doamnă asistent, eram dus. M-a ţinut o noapte de mână, şi pentru că nu puteam suferi masca aceea mare, mi-o punea 10 minute, făcea pauză 5 minute”, ne-a dezvăluit Vasile Găurean.

Gândurile sale de mulţumire s-au îndreptat şi spre comunitatea din Galaţii Bistriţei, spre preoţii din localităţile comunei. „Preoţii din comună ortodocşi, greco-catolici m-au sunat. M-a sunat inclusiv preotul din Teaca şi cel de la Big, din Bistriţa, Tudor Bechiş. Mi-au zis: toţi preoţii suntem alături de dumneavoastră, ne rugăm pentru dumneavoastră. Primăria plânge, Biserica plânge. Stai liniştit că nu o să mori, că nu te lăsăm noi”.

Un mesaj de mulţumire a transmis Vasile Găurean şi fratelui, colegului Ioan Bob, primarul de la Şintereag. „E cel care m-a încurajat tot timpul, zi şi noapte, care mi-a spus să nu mă las. Mă doare sufletul de grija pe care mi-a purtat-o. Şi nu numai acum, şi în 2013 când am fost operat la Cluj, de cancer. Mi-a spus preşedintele Moldovan că îl sună Bob de 5 ori pe zi ca să întrebe de mine”.

O primă veste bună a primit-o primarul Vasile Găurean miercuri  seara,  pe la ora 23. Primul test negativ şi după cum sunt datele, „s-ar putea să fie bine”. „Şi dacă vreau să mă externeze, nu plec din spital până nu plec pe picioarele mele, fără să am nevoie de însoţitor. Numai aici te poţi face bine, degeaba te trimit acasă”.

Acesta a transmis un mesaj către toţi locuitorii judeţului, să fie precaţi, să se protejeze. „Eu, Vasile Găurean, pe pielea mea am simţit ce înseamnă acest nenorocit de virus. Ai vrea să mişti, să vorbeşti, dar nu ai aer. Să ia în serios toată lumea măsurile de protecţie. Dacă medicii spun să porţi mască, să porţi mască! Dacă legile spun să nu te întruneşti mai mult de 20 de persoane, nu te întâlneşti! Pe cât poţi, să evite aglomeraţia, pentru că nu ştii de la cine te poţi lua”.

*** 

În 1992, după primul tur din 9 februarie, în Bistriţa-Năsăud au fost aleşi 20 primari. Printre ei, se numără şi Iosif Gabor, de la Milaş, şi Vasile Găurean de la Galaţii Bistriţei, care mai au şi astăzi această demnitate.

Născut în Şieu Măgheruş, Vasile Găurean a  venit prin repartiţie guvernamentală la CAP Herina în 1977. Inginer zootehnist şi preşedinte de CAP la Herina. Aşa l-au prins evenimentele din 1989. Bine, l-ar fi putut găsi primar, pentru că a fost ales în ’89, dar după şase luni şi-a dat demisia. Din 1992 încoace, a candidat la fiecare patru ani, şi a câştigat din primul tur cu 80%. „Am intrat şaten pentru prima dată în primărie, după al doilea mandat am albit”, ne-a spus primarul din Galaţii Bistriţei, aflat la al şaptelea mandat. 

Ne rugăm bunului Dumnezeu să-l învrednicească cu multă sănătate, putere, nădejde că va trece şi asta, pentru a se putea bucura de toate realizările sale, alături de cei dragi şi de comunitatea pe care a slujit-o necondiţionat.