PSIHOLOGIA VIEŢII

Pe baza cercetărilor efectuate, diferiţi oameni de ştiinţă (de la Universitatea Harvard, Cincinnati, Johns Hopkins, Sydney etc.) atribuie femeilor o capacitate empatică mai mare (capacitate de a te transpune în locul altuia), aptitudini lingvistice şi sociale mai dezvoltate, şi o nevoie de siguranţă mai mare. Bărbaţii în schimb, au o necesitate de independenţă mai mare, percepţie spaţială şi aptitudini matematice mai bune, şi sunt mai agresivi în diferite situaţii ale vieţii.

Diferenţele nu constau în faptul că unul este mai deştept decât celălalt, ele se referă la domeniul în care, fiecare are o performanţă mai bună. Unii utilizează uşor cuvintele, alţii obiectele, dacă este vorba despre crearea sau repararea lor. Tot aşa, este posibil, ca doi oameni să aibă acelaşi nivel sau coeficient de inteligenţă, dar aptitudini diferite.

Bărbaţii sunt superiori în general, în rezolvarea unor sarcini de orientare spaţială, în înţelegerea raporturilor spaţiale. Percep mai corect timpul şi viteza, de aceea au o capacitate mai dezvoltată, privind rotirea imaginară în spaţiu a corpurilor de trei dimensiuni. Depăşesc femeile în probele care necesită raţionament matematic, orientare geografică. Trag mai precis la ţintă sau prind mingea mai uşor.

Femeile, în schimb, sunt mai bune în probele care evaluează viteza percepţiei (observă mai uşor), identificarea pieselor care se completează între ele şi găsirea unor cuvinte cu litere date sau asocieri de cuvinte. Depăşesc pe bărbaţi în operaţiile de numerare, în memorarea şi reproducerea obiectelor specifice din anumite itinerarii parcurse. Sunt mai rapide în sarcini care necesită motricitate /îndemânare fină (Ştiinţa, 1992).

Cercetătorii americani şi australieni susţin, că dimensiunea regiunii din creier

responsabilă cu vorbirea, este mai mare la femei, decât la bărbaţi (diferenţe de 13-18%), astfel se explică gradul mai mare de dezvoltare al aptitudinilor lingvistice, de comunicare, de asociere a ideilor, cuvintelor, la femei.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Yale (SUA) au descoperit: creierul femeii prelucrează limbajul verbal (înregistrat auditiv), folosind ambele emisfere, iar la bărbaţi, această acţiune este realizată de obicei, numai de emisfera stângă.

Teoriile evoluţioniste

afirmă, că diferenţierea, privind funcţionarea creierului, a fost determinată de factori biologici şi sociali.

Distribuţia muncii, conform căreia, bărbaţii mergeau la vânătoare (pentru care parcurgeau şi distanţe mai mari), apărau comunitatea de duşmani, realizau şi foloseau arme, - a avut un efect puternic în realizarea acestei diferenţieri. Femeile, mai mult ca sigur, adunau hrană în apropierea adăpostului, făceau curat, mâncare, haine şi aveau grijă de copii.

Această distribuţie impunea cerinţe diferite.

De la bărbaţi se cerea să se orienteze bine la distanţe mari, să ţintească corect, iar de la femei - să se orienteze mai bine într-un mediu restrâns, să execute mişcări mai fine într-un spaţiu delimitat şi să fie atente la schimbările mici în ceea ce priveşte mediul şi comportamentul copiilor (Ştiinţă, 1992).