Raveca Vlașin și mugurii vieții - COPIII!

Raveca Vlașin - poet,  născută în Mintiul Năsăudului, produs al școlilor bistrițene, membră a Cenaclului Literar ,,I. Pop Retegan” Dej, membră fondatoare a Cenaclului Literar ,,Radu Seplecan” al Astrei Dej, membră a Ligii Scriitorilor Români - filiala Cluj, prietena astriștilor năsăudeni, prezentă prin scrierile sale la Revistele Astriste din țară, și în zeci de Antologii, a publicat până în prezent 7 (șapte) volume de versuri dintre care 4 (patru) dedicate copiilor.

         În cele șapte volume, citite cu mintea și sufletul, descoperi lumea adevărată în evoluția ei firească:  copil - maturitate și bătrânețe, pătrunzând în trăirile și sentimentele profunde ale autoarei, în care se cuibăresc și multe întrebări.

         În volumul de poezii Intitulat ,,Fresca Amintirilor Albastre”  - 2008, o carte autobiografică, trăită într-un tărâm fabulos al copilăriei din mediu rural, unde cântecul și versul nu pare lipsit în nici o împrejurare, la fel credința, sentimentele, ocupațiile și preocupările legate de ciclul anotimpurilor și a vieții: evocarea străbunilor, a bătrânilor-înaintașii, a bunicilor și părinților, toate sunt mărturisite în Cuvântul autoarei, cu sinceritate, în versuri rafinate, cu întoarcere spre propria-i copilărie.

         Așa de exemplu:  în volumul de poezii ,,DIN MAREEA GÂNDULUI” - 2013, în poemul ,,Din flori de vis” : A fost o vreme când copil bogat / Cu vise construiam realități / Când pași și gesturi mă luau argat / Nutrind secretul vieții să-l învăț/.

         Poeta, Raveca Vlașin este și bunică, are un anume fel de a fi: iubește copiii, este un om sensibil, inteligent, cu vorbă blândă, cu dragoste și frumusețe sufletească, cu vise și speranțe dintotdeauna pe care nu și le-a pierdut, a reușit să dea viață talentului dat de Bunul Dumnezeu, prin cărți și poezie, devenind o mare scriitoare lirică - un om de cultură.

         Cărțile dedicate copiilor prin povești și versuri sunt extraordinar de reușite: ,,Cartea copilăriei” - 2004 - ediție trilingvă româno-franceză-engleză (RoFrEn); ,,Scame de zâmbet” - 2005; ,,Din mareea gândului” și volumul de versuri ,,Prin grădina de Povești” - 2015, din care în poemul ,,Patru anotimpuri”, versurile sunt tratate de autoare cu gingășie și pricepere din preaplinul talentului izvorul creației literare din care înmugurește viața.

         Astfel, Primăvara este asociată cu ,,un copil”, cu ,,o sărbătoare”;  poemul ,,Ghiocelul” - simbol al regenerării  vieții, apoi, poemele: ,,Ulița copilăriei”, ,,Poveste de vară", ,,Lada cu mere” , și alte poeme din care citez câteva versuri: ,,NEPOȚICA” - Ce isteață și ce dulce / Când își pune ceva-n gând / Cu trei vorbe mă seduce / De mă joc cu ea la rând; ,,TOBOȘARUL” - În baraca lui bunicu / Am dat peste două oale / Vechi, uitate, obosite / Groase-n piele / Mari și goale / Pregătindu-mi două bețe / Sprintene și ușurele / Îmi ziceam că-s toboșar / Și-ncropeam ritmuri cu ele; ,,ÎN VACANȚĂ LA BUNICI” - Bunii, ce faci de mâncare / Astăzi pentru prânzul mare / O zamă de baraboi / Cum se face pe la noi; ,,PRÂSNELUL" - Sfâr ... prâsnel nepotolit / De bunicul învârtit / Să-i distreze pe nepoți / Se adunară-n juru-i toți; ,,VROIA SĂ ȘTIE” - Toți am fost copii o dată / Și-am făcut mici prostioare / Știm că-n perioada dată / Nu suntem îngeri sub soare.

         În toate, autoarea își creionează prin poezie afecțiunea părintească, folosind un limbaj original plăcut cititorului, fiind parcă, chemată să formeze spirite creatoare, care să implice prin istețime, inspirație și spontaneitate copilul-elevul, în joc, să-l determine să creeze.

         Autoarea prin scrierile dedicate copiilor, a știut să pună pe hârtie povești și versuri adecvate stării lor, ele sunt un bulgăre de aur pe măsura trecerii vremii!

         Dar Raveca Vlașin uimește cititorul și prin volumele de poezie ,,Decareflecți” - 2006, poezie cu zece versuri și rimă încrucișată și ,,Dodecareflecții” - 2010, poezie din trei strofe, cu rimă încrucișată și îmbrățișată, în care ideile, gândurile și întrebările constituie mobilul poeziei, determinate de mediul și domeniile vieții cotidiene pe care o traversăm.

         Citez din Cuvântul autoarei: „Este nevoie în continuare de a ne pune întrebări; de a reflecta asupra binelui și răului, asupra frumosului și a urâtului și apoi a alege în cunoștință de cauză calea pe care o dorim. Pentru bine și frumos este nevoie de o cheltuială de timp și energie mai mare, dar fără această luptă continuă, pentru mai bine, ce ar fi viața noastră?” 

         O altă întrebare: ,,Oare este de folos să cheltuim timp la masa de scris?”. 

         Întrebările  par a fi actuale, puse în versuri, cu exprimare metaforică și luciditate, dă versurilor o notă romantică, întemeiată pe dorințe și speranțe, creează un Univers liric interesant.

         Poeta, merită felicitări, cu urări de sănătate și inspirație în ale scrisului, să înnobileze mai departe cu aceeași pasiune și dăruire idealurile culturii românești.