Războiul supravieţuirii

…de ce război? că doar nu bate tunul încă?.... şi încă de ce al supravieţuirii, că doar mai avem încă o pită pe masă, chiar de tip FMI… îi drept că nu ştim la ce moară îi măcinată fărina cam semi îi drept, dar acrindu-se pe zi ce trece, mănânci mai puţin, care îi un noroc în plus, adică plusuri de minusuri, un fel de câştiguri ce te duc la vale, ca şi economia Occidentului, ca şi Finanţele Americii (auzi s-a ajuns la Banca Faliment 120 numai pe anu’ ăsta!!!)… şi apoi cu războiul ăsta al supravieţuirii „Uberlebende Kampf” au necazuri toţi, taţi huo de pe Terra, nu numa’ noi, care în plus nu avem nici guvern, ci un fel de intermediar, adică un semi-guvern, semi-guvernând iluziile bietei ţărişori, adică un fel de semi-ţară, iertaţi patriotismul meu transferabil şi translatabil… nenorocirea e că nefiind antrenaţi în competiţii dure şi de concurenţe valorice, nu avem şanse prea mari nici în războiul supravieţuirii „Survivalwar”… de ce nu putem supravieţui, totuşi?... fiindcă în război e mult mai greu ca în timp de pace, îţi trebuie nervi, curaj, rezistenţă psihică, rezerve proteice şi ceva financiare, putere de umilinţă, de a te privi pe tine şi pe alţii drept în ochi, de a restructura totul întru ADEVĂR şi DREPTATE, ceea ce la gradul de înmlăştinire la care s-a ajuns, dramatic cam peste tot în lume, soluţiile de salvare par mai degrabă în sfera miracolului… suntem martelaţi la mai toate capitolele, doar fotbalul de săptămâna trecută din Cupele Europene supra-adăugând noi nori de cenuşă peste suflarea balonului rotund scufundat tot mai mult în… auto-epuizabil… după carnagiul naţionalei la Belgrad cu ZERO la CINCI, urmează invariabil înfrângeri în EUROPEAN LEAGUE, în care Steaua şi Dinamo (măturate fără drept de apel de turci şi în tur şi în retur), CFR şi Poli fiind la rândul lor pulverizate de echipe fără nume în fotbalul european… un mare admirabil pentru URZICENI – litera foarte mare, care luptă cu greii Europei, fiind singura echipă din România care nu pleacă stindardul întru înfrângeri, fiind de altfel şi singura echipă din Champions League care apare cu însemnele României – ROU”, ea fiind până acum total necunoscută Continentului fotbalistic… încă o dată pumnii pentru UNIREA în cele două determinante bătălii rămase în Campions League, cu şanse reale de calificare în primăvara europeană ori de pe poziţia a doua sau a treia.

Rămânând mai departe în mijlocul talazurilor din uraganele financiare, politice sau sociale, merită remarcat şi o decizie de disproporţii istorice date de Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg – CEDO, care dă ca încălcare a drepturilor omului unei finlandeze stabilită în Italia care cere… scoaterea crucifixurilor catolice din şcoli, care în Italia sunt un act religios, cultural şi etnic de aproape 1700 de ani… deci, să scoată Italia din Italia, să aberantizăm tot felul de psihopatisme excentrice şi să le dăm o sancţionare juridică… cam mai ceva decât pensiile de lux din ţara natală, care au trecut prin labirinturile parlamentarilor, guvernelor, preşedinţilor şi curţilor de constituţii, justiţii (adică injustiţii) şi care sfidează absurdistlandul în care supravieţuim şi revolnicim… domnilor tovarăşi, aberaţiile comunismului au scos un popor în stradă acum 20 de ani, vă implorăm nu mai scoateţi şi Istoria Civilizaţiei şi umanitatea din bunul lor simţ, în străzile dramatice de legi anti-bun-simţ… lucrurile au luat o teribilă întorsătură în lume, una aspră de tot, şi să nu fim bântuiţi de procesele de conştiinţă ale unui popor înfometat şi minţit… nu se va şti cum şi cine va supravieţui atunci… AMIN!