Rock şi folclor printre mici şi bere

A fost un weekend plin pentru bistriţeni. Autorităţile locale din orăşelul nostru s-au gândit să profite de aceste două zile nelucrătoare, şi i-au sărbătorit şi pe tineri în avans, mai exact sâmbătă, deşi, oficial, Ziua Tineretului s-a sărbătorit luni, 2 mai.

Dacă ziua de sâmbătă a aparţinut trupei Direcţia 5, ziua de duminică a fost marcată de goana după mici şi bere. Începem relatarea în ordinea inversă, mai exact cu ziua de duminică, deoarece ,,micul”, berea, ,,grătăreala” au mare trecere la bistriţeni, sau ca să nu se simtă lezaţi vreunii, să nu generalizăm, la majoritatea bistriţenilor.

De 1 Mai, micii au sfârâit pe grătare, muzica a răsunat după gustul fiecăruia, iar berea a curs din belşug. Sute de bistriţeni au uitat pentru câteva ore de criză, şi-au scuturat bine buzunarele şi au luat cu asalt Pădurea Schullerwald pentru a sărbători Ziua Muncii.

Cu mic, cu mare, cu căţelul şi purcelul, oamenii au ales să iasă la iarbă verde să se relaxeze în aer liber. Petrecăreţii s-au mulţumit cu mici şi bere, chiar dacă preţurile erau niţel de două ori mai mari, dar odată în an e Ziua Muncii, nu?

Alţii s-au delectat cum au putut. Ba au jucat cărţi, ba au ,,dănţuit” pe ritmuri populare, fiecare bucurându-se în stilul propriu de fiecare clipă în aer liber.

Un oarecare regret a existat însă, faptul că 1 Mai nu a căzut într-o zi lucrătoare, pentru a beneficia de o zi liberă în plus, dar vorba românului ,,acum, asta e. E bine şi aşa”.

Să nu disperăm, anul viitor, 1 Mai va cădea într-o zi lucrătoare, astfel încât bucuria va putea fi şi mai mare, în condiţiile în care Ziua Muncii este declarată prin lege ca fiind liberă, iar bugetarii vor putea lipsi de la serviciu, având weekend prelungit.

Tinerii cam apatici de ziua lor

Revenind la ziua de sâmbătă sau Ziua Tineretului, atmosfera a fost cam apatică…avea dreptate istoricul de artă Vasile Duda care spunea că ,,suntem brand-ul lui DA în oraşul lui NU”.

Pot să se dea autorităţile locale de trei ori peste cap, pot să aducă nu ştiu ce trupă în vogă, degeaba…bistriţenii găsesc ceva de comentat. Ba, concertul a avut loc la o oră imposibilă (n.r. – ora 14.00), ba e prea departe locaţia, cum să ne mişcăm ,,trupurile” tinere până în Pădurea Schullerwald, Direcţia 5 e cam expirată, şi exemplele pot continua…

Pe de altă parte, dacă autorităţile local nu puneau la cale niciun concert, iarăşi nu era bine…unde să ne distrăm, noi, tinerii?

Deci, suntem ,,brand-ul lui DA în oraşul lui NU? Clar, suntem …şi din păcate, începem să ne provincializăm din ce în ce mai mult, ne place modul provincial de a vedea, de a comenta lucrurile, de a scormoni în viaţa privată a fiecăruia. Suntem un oraş în fiecare îşi dă cu părerea, în care spunem ce ne vine la gură fără să ne gândim la consecinţe…

Cum s-au distrat tinerii de ziua lor, la Bistriţa? O spune mai bine, Tina Ţucui pe blogul ei:

,,Fain concertul trupei Direcţia 5 de azi, din Pădurea Schullerwald. Păcat că s-a ţinut la Bistriţa. Aş spune că un oraş aşa de blazat ca Bistriţa nu merită astfel de concerte, dar apoi îmi amintesc că locuiesc aici şi că, decât deloc, merge şi aşa… Cânt şi sar eu şi pentru alţii, dacă restul bistriţenilor nu ştiu să se distreze la concerte. Bistriţenii se comportă ca şi cum ar fi într-o sală de spectacole. Imuabili, inexpresivi, cu priviri ciudate aruncate spre cei care trăiesc muzica. Mă mir că nu şi-au adus şi scaune pliante lângă scenă, că aşa cred că au obosit în picioare, fără să facă nimic. Dar măcar cei pe care i-am văzut au venit la concert! Numărul lor a fost însă mult sub aşteptări. Restul bistriţenilor nu ştiu ce fac, de ce nu profită de ce li se oferă. (…) Am înţeles, suntem oraş de provincie, dar noi suntem din provincia provinciei de-a dreptul! Cu aşa spectatori, normal că nu vine nimeni să concerteze aici. Doamne, sper să nu mă tâmpesc şi eu de tot rămânând aici…”

Până la urmă, depinde de fiecare ce alegem. Alegem să ne conformăm, să fim solidari în mici şi bere, alegem să privim lucrurile altfel şi să le trăim diferit de ceilalţi sau nu alegem nimic…