Şantier literar: Mihai MERTICARU

COPILĂRIE

Copilărie, felie de soare,
Diafan clipocit de izvoare,
Neţărmurită pajişte-nverzită,
Caldă suflare îndumnezeită.

Copilărie, ocean de lavă,
Anii ţi-s ca florile-n dumbravă.
Copilărie, galaxie de sori,
Născută din triluri de privighetori.

Copilărie, fluviu de candoare,
Clipa nu te frânge, nici nu te doare,
Pe toate cărările aleargă paşii tăi,
Dorurile-ţi albastre ard în vâlvătăi.

DELTĂ

În delta fluviului meu de sânge
cea mai mare din sud-estul
inimii mele
cresc nuferi galbeni
lebede albastre şi
peşti zburători peste
plavii de dorinţe

în cea mai frumoasă deltă din lume
apele fierb în adâncuri
dar la suprafaţă sunt limpezi
ca o electrocardiogramă de nou născut

în cea mai frumoasă deltă
a sufletului meu
fiecare soare ce răsare
e o minge pe care Dumnezeu
mi-o ridică la fileu...

SPOVEDANIE

Părinte

am furat o scânteie
din tăriile celeste...

voi avea vreodată iertare?

fiule
foc ai furat

focul te va purifica...

arzi

şi cenuşa îţi va fi viscolită
până la stele...

ŞOAPTĂ

Izbeşte-te de toate pietrele
izbeşte-te de toate zidurile
izbeşte-te de toate colţurile
cuvântului!
izbeşte-te cu încrâncenare
şi poate vei găsi uşa secretă
prin care să intri în altarul sacru
unde să te rogi cu pioşenie
până ce ţi se vor afunda genunchii
în piatră!..
atunci poate se vor deschide
cerurile albastre
inundate de ploile de stele
care să te călăuzească
spre desluşirea
semnului
atunci
poate atunci

O CLIPĂ UNICĂ

Fulgerele luminează o secundă
miraculoasa tâmplă a nopţii
cât să încerci să descifrezi

scrierea cuneiformă
săpată adânc în marmura ei neagră
în care ţi se dezvăluie că
divinii constructori
ai celor şapte minuni ale lumii
şi ai sublimelor catedrale
s-au inspirat mereu din arhitectura sacră
a clipei unice în care te-am zărit
prima oară...