Semenii noştri Marin Toma

La Memorialul Ipoteşti, judeţul Botoşani, în zilele de 15.16 iunie 2011, a avut loc o mare manifestare dedicată poetului Mihai Eminescu.

Programul a fost deosebit de încărcat emoţional şi a avut ca scop comemorarea marelui Eminescu, precum şi decernarea premiilor pentru traducere şi promovare a operei eminesciene în străinătate; decernarea premiilor Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…” şi prezentarea Antologiei Antologiilor „Porni Luceafărul…”, editată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani.

Într-un complex de o rară frumuseţe amenajat în jurul Capelei familiei Eminovici, cu miros de tei înflorit şi nuci bătrâni, la Biblioteca Naţională de poezie „Mihai Eminescu” s-a desfăşurat premierea festivalului „Dor de dor”. Prezentarea a fost făcută de către Marin Toma, membru al Societăţii Scriitorilor. Au participat, în Amfiteatrul „Laurenţiu Ulici” – cercetătorul dr. Valentin Coşereanu, Nicolae Băciuţ, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Mureş.

Scriitorul Marin Toma, un om cu voinţă şi doruri arzătoare, fondatorul revistei literare „Dor de dor” spune despre sine: „Sunt fiul fostului ţăran, născut în ’47-n sat… un sat din Bărăgan,/ Când m-am născut în satul cu noroi până la gleznă,/ Nici lampă nu aveam în casă, iar mama, m-a ’nfăşat prin beznă”. Îndrăgostit peste măsură de toate genurile literare, dar mai cu seamă de poezie, Marin Toma m-a emoţionat până la lacrimi doar prin simpla lui prezenţă. Cu o voce blândă şi sigură, stăpân pe sine, comunicativ, veşnic vesel, scriitorul Marin Toma a reuşit să impresioneze prin forţa gândurilor şi dăruirea necondiţionată a talentului său în crearea şi publicarea textelor literare de toate genurile şi pentru toate vârstele. A premiat acolo, la Zilele Eminescu, mulţi bistriţeni care au impresionat prin lucrările lor jurii competente din Bucureşti. „Asociaţia pentru dezvoltarea şi promovarea spiritului rural” a apreciat respectarea temei şi calitatea lucrărilor: poezie, proză, critică literară, epigramă, pictură şi fotografie artistică.

Preşedintele juriului a fost scriitorul Nicolae Rotaru.

Marin Toma este omul care respectă şi acordă şanse egale tuturor celor ce îi cer sfatul în materie de literatură fără teama de a greşi ori de a atrage duşmani. Transmite tuturor bistriţenilor, nu doar celor premiaţi, inspiraţie, sănătate şi credinţă în Dumnezeu.

Spune că Dumnezeu i-a trimis pe pământ un înger păzitor care să-l iubească aşa cum este el, cu toate bunele şi relele, cu toate harurile şi păcatele… un OM. Ce taine poate ascunde plânsul unui bărbat? Omul, scriitorul Marin Toma, avea lacrimi în ochi atunci când citea numele premianţilor de la concurs. Subtil, profund, complex, iubitor de oameni, după o suferinţă pe care doar Dumnezeu ştie de ce i-a trimis-o, Marin Toma emană lumină, nădejde, bucurie, seninătate, înţelepciune. Neobosit, desăvârşit în lupta cu boala, perfecţionist, trăieşte pentru a bucura semenii. Cultura înseamnă cinstire şi pentru faptul că Marin Toma, prin voia Celui de Sus, se încăpăţânează să publice fiecare număr al revistei „Dor de dor”, promovând noi talente literare, trăieşte cu bucurie şi se detaşează de răutăţile, dezamăgirile şi tristeţile din jur.

Marin Toma este un sensibil romantic şi are forţa de a schimba lucrurile urâte într-un exces de iubire pentru toate fiinţele din preajma sa.

Degajat, plin de umor, are puterea de a schimba nesfârşitele probleme în iubire. Toată fiinţa sa revarsă bunătate şi bucurie. „În viaţă, nimic nu este întâmplare! Nu este nevoie de argumente, de deprimări, de regrete şi deznădejde. Puterea este doar în noi. Dumnezeu poate schimba lucrurile în bine doar dacă şi noi dorim acest lucru!

Durerile omeneşti pentru dispariţia celor dragi zdruncină zidurile inimii dar iubirea semenilor poate revărsa lumina tandră, nevăzută, trimisă de divinitate. Omul, scriitorul Marin Toma, mi-a făcut o impresie de neuitat şi sper că nu va fi ultima întâlnire fizică. Numele revistei „Dor de dor”, pe care a fondat-o, i se potriveşte. Acest român sărută soarele şi se bucură de viaţă ca un copil. Costel Cristea spunea în poezia: „Dor de dor”, publicată de altfel în revistă în martie 2011: „Mi-e dor, de dor/ De susur de izvor,/ de torsul de fuior/ de fata din pridvor…/ … Mi-e dor, de dor/ de omul visător/ de cânt de muritor,/ de timpul trecător./ Mi-e dor de dor…”.

Marilena Toxin

Foto Gh. Toxin