Sfârșitul istoriei. Judecata universală...

       Oriunde privim, în jurul nostru sau spre stele, constatăm că  există o mișcare tăcută în toate lucrurile. Nu sunt la fel nici diminețile, nici arborii, nici ființele noastre. Există o mișcare irepresibilă spre ceva, spre o anumită finalitate.

        Caișii din grădina de acum, vor fi  în primăvară mai altfel, cu mai multe crengi, muguri și floare decât anul trecut. Chiar corpurile și sufletele noastre sunt în schimbare. ,,Altul este al tău suflet...”zice poetul. Toate acestea sunt dovezi că trăim într-o lume a Timpului, această succesiune de procese fiind tocmai dovada existenței noastre în Timp. Dacă am putea spune, faustian, ,,oprește-te, clipă, căci ești atâta de frumoasă”, și s-ar realiza, am avea un prezent perpetuu, ceea ce nu este cu putință, fiindcă nu doar noi și lumea în care locuim sunt supuse Timpului, ci întreg Universul

       Fiindcă ne vom limita la istorie, la umanitate, concepția creștină despre lume și viață ne spune că va exista la final o Judecată finală a tuturor lucrurilor, după care va urma o reașezare a lor, fără imperfecțiunile de acum, adică întru desăvârșire și eternitate

       Autorii de romane sau producții cinematografice au conceput până acum felurite  realizări, în care văd un final catastrofic al lururilor și al omenirii prin invazii nimicitoare, catastrofe galactice, impacturi meteorice. Sunt convins că realizarea   lor într-o viziune creștină, ar fi mult mai atractivă și mai conformă cu cele ce ni s-a  spus în Sfânta Scriptură și îmi pare nespus de rău că vârsta nu-mi mai permite să visez la asemenea proiecte literare sau cinematografice.

       Conceptul de Jufecată finală și Universală  trezește în unii o imensă bucurie și așteptare, iar în alte segmente umane o profundă neliniște și  teamă. Creator a toate are un scop cu cele create. Iar acest țel înseamnă o transagresarere la scară gigantică a lumii și  cerurilor, spre o altă existență, superioară, în care materialitatea  va exista, dar nu în formele greoaie de acum, ( combinație de suferințe-încercări și puține bucurii), ci  într-o preponderența a spiritualității, dar în corporalitate.

       Judtiția omenească nu este capabilă nici să pedepsească, nici să răsplătească în integralitate faptele omenești. Dacă hecatomba de genocide, crime singulare, atrocități, abuzuri și nedreptăți ar rămâne ,,prescrise” -cum jalnic vedem, atunci existența ar fi absurdă cu adevărat. Rațiunea, ca și revelația, spun că nu se poate ca ucigași precum Irozii, Nero, Tamerlan, Hitler, Stalin, Ossama și alții să-și aibă o prescripție omisivă a faptelor lor. Judecata finală apare astfel ca o necesitate imperioasă. Din fericire, ea nu depinde de aceea că unii o vor și alții nu, ci este un viitor inexorabil.

       Un conducător de trib din Congo, i-a spus misionarului David Livingstone(1813-1873): ,,Sunt de acord cu cele ce ne-ați spus, dar eu nu vreau Înviere. Am ucis mai bine de două sute de oameni. Când mă voi afla în fața lor, ce voi face eu singur?” A trebuit să afle că Judecată se va face indiferent dacă o vrem noi oammenii sau nu.

       Cu puține zile înainte de Patima sa, Domnul IISUS stătea pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii, ca niște copii ai Învățătorului, admirau scânteierea palatelor de marmură și a Templului cel Mare, dar Mântuitorul i-a prevenit că nu va rămâne piatră pe piatră din toate acestea, risipindu-se. Mirați, ei L-au întrebat când se vor întâmpla toate acestea și când va fi revenirea Lui.

       Nu încape îndoială că li s-au spus mult mai multe decât au rămas consemnate în Evanghelii. Întâi de toate, i-a prvenit împotriva amăgitorilor. Cât privește sfârșitul Ierusalimului, aceasta va fi atunci ,,când îl veți vedea  înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui”(Lc.21.20))

       Cât privește a doua venire a Fiului Omului și Fiul lui  Dumnezeu, aceasta va fi o mare taină, însă vor fi semne după care putem ști ,,că vara este aproape”.

            -Când Evanghelia se va fi propovăduit până la marginile pământului, la toate popoarele. (Nu înseamnă că vor fi convertite, ci doar că le va fi adusă la cunoștință În acest moment, asistăm la împlinirea accelerată a acestei profeții.)

       ,,Veți auzi de războaie și zvonuri de războaie. Se va scula o împărăție peste altă împărăție. Cutremure mari, boli și foamete pe alocuri”- ,,dar sfârșitul nu va fi curând.” Secolele XIX și începutul celui de-al XX-lea au fost vremea când s-au sculat  una împotriva altora împărățiile Țarilor, Kaizerilor germani, împăratului habsburg etc., etc., spre a se prăbuși în cenușa istoriei, urmate mai târziu de căderea Imperiilor coloniale.

       (Ne dăm însă seama cît de departe suntem de etapa când omenirea nu va mai cunoaște războaie, ba nici zvonuri de războaie și va eradica boli și foamete și cutremure  și  nici atunci ,,sfârșitul nu va fi curând”. Istoria lumii nu este cum o credem noi, 2000 de ani și gata cu Universul. Ar însemna să nu intuim puetera lui Dumnezeu, Cel căruia ,,o mie de ani îi sunt ca o singură zi, iar o singură zi (după voia Sa) ca o mie de ani.”(2Pt.3.8-9)

       -Un alt semn mare va fi inimaginabila înmulțire a fărădelegilor și păcatelor (din care unele încep a fi legalizate deja). Apoi, înmulțirea falșilor prooroci, rezidirea Templului din Ierusalim și ca o consecință culminantă a unei lumi prăbușite în păcat, ivirea din bezne a Antihristului, ,,pe care HRISTOS îl va ucide cu suflarea gurii sale de foc.”

       Puterile cerurilor se vor clătina și semne mari vor fi:,,întnecarea soarelui și aștrilor”, un cutremur cum n-a mai fost de la începuturile creației și care va aplatiza munții și toate trufiile zidite de om, iar ,,oamenii vor sta să-și dea sufletul din pricina vuietului mării și al valurilor”([email protected]) (,,Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit/ Toate stelele din ceruri, toate stelele-au pierit”- parafrazează Mihai Eminescu apocalipsa lumii.

       ,,Atunci se va arăta pe cer  semnul Fiului Omului”(24.29-31)- care nu poat fi altul decât Sfânta Cruce, așa cum arată ,,Învățăturile celor 12 Apostoli”, scrisă în secolul I după HR. și așa cum s-a putut vedea pe cerul Ierusalimului mai multe ceasuri, înainte de domnia lui Iulian Apostatul, dar la o altă scară, de neînchipuit.

       Ea va străluci ziua și noaptea în tot Universul ,,și se vor boci toate neamurile”- Pentru ce oare? Fiindcă își vor da seama  că au crezut înșelătorului Antihrist, nu lui HRISTOS. Așa cum în basme voinicii și zmeii își aruncau buzduganele spre a-și anunța sosirea, acest semn de înfricoșătoare măreție și slavă  va arăta că Împăratul Universului este gata să sosească.

       ,,Întru negrăita glorie a Tatălui ceresc, înconjurat de miriade de cete  nematerielnice de ăngeri, heruvimi și serafimi,  de sfinții din veacuri, se va arăta însuși Împăratul”-spune Sf. Ioan Gură de Aur.

       La suntetul trâmbiței, îngerii vor aduna pe oameni ,,de la marginile cerurilor până la celelatle margini”(idem, ibidem) și morții vor învia. Cei rămași vii se vor schimba într-o clipită și ,,cerurile vor pieri cu vuiet mare”, după care va urma  Judecata cea Mare. Este greu de închipuit  uriașa surpriză a mulțimilor nesfârșite, din toate miile de ani trecoți și  treziți ,,din somnul cel de moarte”, care se vor afla dintr-o dată în fața Judecătorului și puterilor cerești. Această Judecată va fi , cum spune proorocul Sofonie ,,Ziua Judecîții, Ziua mâniei”. Locul milei infinite, a îndurării cerești îi va lua locul Dreptatea, nemitarnica judecată, când toate cele ascunse date vor fi la iveală.

       Atunci se va împlini parabola spusă de Domnul IISUS cu un împărat plecat să-și ia împărăția și care apoi s-a întors să judece și să împărățească și peste cei ce n-au vrut să le fie Domn și Împărat.

      Și în tribunalele omenești vedem nota de solemnitate și înfricoșare,  fiindcă se hotărăște drepatatea și liberatea unora și altora.  Cât de cutremurătoare va fi însă această Judecată finală, în care fiecare va fi subiect al unei hotărâri definitive!

       Se va vedea de către toți, că Dumnezeu este real, există și este gata să facă dreptate tuturor, ca un act suprem de iubire față de Creația sa.

       Dumnezeu va face dreptate înainte de toate, Lui înșuși. În decursul miilor de ani a văzut pe cei ce L-au negat, batjocorit, nesocotit, prigonit în trufia lor. Dumnrezeu își va apăra Lui-și cauza. Zice încă din vechime Psalmistul: ,,Ridică-Te, Dumnezeule și apără-ți cauza.Adu-ți aminte de ocara cu care Te necinstea cel fără de minte”(Ps.73)

       Va face dreptate apoi martirilor și sfinților Săi și fiecărui om nedreptățit. Judecata va fi completă, fiindcă vor fi cuantificate nu doar faptele fiecăruia, bune-rele, ci și efectele acestor în semeni, de-a lungul Timpului.

      O lege aprobată, o carte, sfaturile zise la catedră de un profesor, au consecințe mici uneori, alteori imense asupra mulțimilor, fie zidind suflete, fie dărâmând. Nimeni nu va fi uitat, de la începuturile istoriei, până în ultima zi, nici împărații de odinioară, nici omul cel mai simplu, toți fiind în același statut.

      Părinții Bisericii ne spun că atunci se vor vedea toate ale noastre, consemnate de îngerii din ceruri. ,,Și cărțile se vor deschide...” Trecutul merge cu noi , mai ales  trecutul  neîndreptat, răul rămas necorectat.

      În vremea vieții noastre, binele sau răul se imprimă în ființele noastre, fiindcă, de vrem să facem voia lui Dumnezeu, chipul nostru sufletesc se luminează și se aseamănă  cu chipul celui de care am ascultat. Dacă am fost în părtășie cu cel rău, la fel, încât omul pare o monedă, pe care se imprimă chipul Împăratului Universului sau al potrivnicului. Ușoară va fi deci despărțirea celor mântuiți de a celor ce s-au pierdut de bunăvoie, ,,iar îngerul îi va despărți, cum se desoart oile de capre.” ,,Și vor merge unii la viața veșnică, iar ceilalți la suferință veșnică.”

       Bine este să profităm acum, în timpul vieții, când suntem liberi să alegem viața veșnică sau depărtarea veșnică de Dumnezeu  în mod liber. ,,Nu aștepta Ziua Judecății -spune Albert Camus_ O poți face în fiecare zi”.