Șocanta veste cu ecou prelung. Plecarea în veşnicie a prof. dr. Gheorghe Pleş

        Treptat, treptat îmi revin din năprasnica veste prin care aflam că prof. dr. Gheorghe Pleș, fost coleg de liceu năsăudean, eu în anul terminal, el la început, s-a stins din viață. De ce, de ce, îmi pun mereu întrebarea, de ce i s-a rupt firul vieții unui om cu atâtea merite care avea în lucru materiale ce își așteptau lumina tiparului?

         Ca oameni maturi, prima întâlnire a fost la Liceul Tehnologic Telciu în 2013 când, eu telceancă, am lansat acolo prima mea carte „Brazda de cuvinte". El era deja pensionar și la solicitarea prof. director Vasile Puica  a venit prof. de matematică. Am întâlnit un năsăudean echilibrat, cu o gândire profundă, pe urmă i-am cunoscut activitatea.

         Cel mai bine poți cunoaște „omul" din impresiile lăsate de către mulți elevi care l-au avut dascăl ( îmi place mult acest cuvânt), împresii ce spun multe despre calitatea de profesor, despre Gigi Pleș cum îi spuneam noi colegii.

         Prin activitatea sa de cercetare exhaustivă în domeniul învățământului năsăudean, ne redă o lucrare de nivel academic: Școlile Năsăudului-trei volume, care stă cu cinste în biblioteca Academiei Române, dar și în cele ale multor absolvenți năsăudeni.

         Sunt onorată să mă regăsesc în Volumul 2 cu gânduri de evocare a perioadei mele de liceu năsăudean. Tot aici, autorul mi-a redat un fragment din Poemul Năsăudean prezentat la Jubileul de 150 de ani de existență a Colegiului Național „George Coșbuc" cât și un minipoem „Vivat Năsăud!"

         Toate însușirile cu care Dumnezeu l-a înzestrat prin moștenirea genetică și prin studiu: istețime, echilibru, pertinență, persuasiune, meticulozitate, rigurozitate, iubire de neam, toate transpar din scrierile sale, făcând din prof. dr. Gheorghe Pleș un foarte apreciat om, scriitor, cercetător chiar din colbuite lucrări arhivistice, de unde a scos la iveală și adevăruri inedite ( a se vedea „Veronica de la mit la adevăr").

         De ce te-ai grăbit să pleci Gigi Pleș, când mai aveai lucrări de terminat? O întrebare fără răspuns. Ai iubit Năsăudul nespus, așa cum îl iubim toți care am absolvit școli năsăudene, aș cum îl iubesc și eu, astristă năsăudeană, care am pus în cartea ta minipoemul Vivat Năsăud! Năsăud-cupă de crin imperial / Cu nectarul tău aromitor / Și cu slove mustind a ideal / Pentru dragul tău român popor;/ Mereu ne-aduci hrană / De la dascălii ce-n drumul lor / Pătrunși de-al ASTREI fior / L-au presărat cu mană / De lujeri vrednici pe-al lui ogor / VIVAT NĂSĂUD – far călăuzitor!

         Ai plecat pe nedoritul drum însoțit de dragostea  familiei și de regretele noastre imense. Drum lin către ceruri onorabile  prof. dr.Gheorghe Pleș!