Stimată Doamnă Melania Cuc,

Numai distanţa fizică dintre noi mă împiedică să fiu la Bistriţa, unde cu siguranţă aş putea să revăd ochi pe care altădată i-am văzut mai tineri cu aproape 40 de ani. Imi e dor de Nepos, de Sălăuţa, de Ilve, de Năsăud şi de Maieru, dar salutându-vă pe Dumneavoatră simt că îi salut pe toţi laolaltă şi pe fiecare în parte. Şi, vă rog, transmiteţi salutul meu celor care astăzi au fericirea de a vă fi alături ca să se împărtăşească din bucuria apariţiei celei de a douăzecea carte a de care istoria literaturii române ar fi nedreaptă să nu ţină seama. V-am citit, ştiţi bine, Miercurea din cenuşă şi am descoperit o prozatoare care spulberă mitul litaraturii feminine ca să lanseze provocarea revizuirii acelor lucruri pe care doar graba vieţii le trece în derizoriu. Melania Cuc reface drumul invers; dinspre literatură spre regândirea vieţii după criteriile unei alte axiologii.

Citind-o pe Melania Cuc, am senzaţia unei lumi de rezervă, care mereu ni se ascunde cu tot verosimilul ei. Unghiul din care prozatoarea vede lumea în Dantela de Babilon este un topos adjudecat. Non tangere cerculos mei! vrea să spună Melania Cuc, fericită să ne releve catabasic o lume care se respiră altfel, alături de experienţele imediate, într-o cultură elevată a sensibilităţii, fără a se uimi de ignoranţe angoasante.

Citiţi-o pe Melania Cuc şi veţi descoperi că nici moartea nu este atât de tristă, dar nici fericirile depline şi nici prejudecăţile mai mult decât comode.

Vă doresc multe prilejuri de a fi împreună.

Iulian Chivu

Rosiori de Vede

*Mesaj transmis cu ocazia lansării volumului Dantela de Babilon, Ed. Nico, 2009