Sub cupola amintirilor

       Atrasă încă din copilărie de frumuseţea şi tainele cuvântului scris şi tipărit,  Delia Tatiana Velescu, nepoata   celui care a înfiinţat prima tipografie românească din Bistriţa, tipografia ,,George Matheiu’’, pune sub cupola amintirilor momente importante din biografia sa, dar şi din viaţa oraşului său natal. S-a născut la 23 iulie 1934, la Bistriţa şi a cunoscut vicisitudinile istorice ale împătimitului Ardeal. A studiat horticultura şi a ocupat  funcţia de proiectant în cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătăţiri Funciare din Bucureşti. În prezent locuieşte în România şi Germania. Are preopcupări literare şi îşi umple inima cu dorul plaiurilor natale pe care şi-l exprimă prin arta culorilor. Scrie frumos, cursiv şi cu puternice accente nostalgice despre oraşul copilăriei sale, despre anii de şcoală, despre întâmplări şi momente grele, dar şi fericite  din viaţă. A debutat în literatură, abia în anii senectuţii, prin câteva volume de proză  : Druşca  (2015), Miriştea (2016 ), Trei proze (2017 ), Dincolo de timp. Antonim la o… epocă, toate apărute la edituri bistriţene. Cea de-a cincea carte se numeşte ,,Reculegere cu povestiri’’, scoasă în  lumină sub auspiciile Editurii Aletheia, 2021.  Sunt evocări ale trecutului, un trecut nu prea îndepărtat, în care se regăseşte, se reculege, îşi decupează secvenţe din propriul său destin. Delia Tatiana descinde dintr-o  familie de intelectuali  bistriţeni care au împărtăşit soarta refugiaţilor în perioada Dictatului de la Viena. Cu mintea ei de copil, nu putea să înţeleagă, la vremea aceea, ce se petrece în jur : ,,mă jucam cu Doina, sora mea mai mare, şi alţi copii în faţa casei, vorbind româneşte, când un poliţist sau jandarm ungur ne-a dat câte un şut în fund, şi ne-a spus pe limba lui, că dacă nu ştim ungureşte să mergem acasă, mai précis, ne-a spus ,,marş acasă’’, apoi tot pe limba lui : ,,bidoş olah’’. Întreaga familie a luat calea pribegiei, îndreptându-se spre Turnu Măgurele, de unde era originar, tatăl celor două fete, soţul ,,Druşcuţei Matheiu’’, ,,Privighetoarea  Bistriţei’’, cum era cunoscută doamna cântecului din acest oraş. S-au întors acasă după aproape cinci ani, cu sufletul încărcat de emoţii că îşi revăd locurile atât de dragi. Dar spre dezamăgirea lor, au găsit tipografia devastată, casa răvăşită şi multă tristeţe pe chipul oamenilor. Aceste amintiri sunt redate cu emoţia clipelor trăite atunci : ,,Priveam de la fereastră literele de plumb îngropate printre pietrele drumului. Trebuia să le scoatem, să le spălăm, să le sortăm. Zile întregi am cules  împreună cu Doina, literă cu literă. Am  luptat toate trei şi am pus pe picioare tipografia, dar cu un alt nume : ,,Tipografia Doina’’. Apoi, am învăţat să culegem şi să tipărim pentru a ne câştiga existenţa.Tata ne-a părăsit pentru o iubire târzie’’. În anul 1948, tipografia este naţionalizată şi viaţa acestei familii este cuprinsă de disperare, nelinişte şi greutăţi materiale. Cartea Deliei Tatiana Velescu  cuprinde mai multe povestiri care se completează una ape alta, alcătuind un tot unitar. Scrie şi povesteşte impetuos de parcă ar avea în faţa ei un auditoriu. Sunt conturate aici personaje care fac parte din grupul familial apropiat sau mai îndepărtat al autoarei. Identitatea lor este recunoscută de mulţi dintre cei  care se mai află  în viaţă şi îşi amintesc de Druşcuţa Matheiu. De aici şi doza de autenticitate, de viaţă trăită şi nu de ficţiune. La sobrietatea textului se alătură şi un strop de melancolie duioasă. Folosind un limbaj expresiv şi curat, autoarea dă culoare şi sensibilitate imaginilor care i-au rămas adânc întipărite în minte : ,,Bistriţa. O veche cetate, un oraş plin de istorie, un burg cu pasaje înguste,…casele lipite una de alta, cu porţi mari, sculptate, cu clanţe şi lacăte care mă fascinau…’’Nu lipsesc nici locurile care i-au mângâiat copilăria : moara de la marginea oraşului, zidul cetăţii, ceasul din turn, podul Budacului, parcul Codrişor, cartierul Hrube, Piaţa Mică şi altele. Prin fluenţa naraţiunii, prin intensitatea confesiunii, cartea Deliei Tatiana Velescu este o operă literară, care merită aprecierile oricărui cititor.