Suedia – între tradiţie şi pragmatism(XIV) Drepturi şi îndatoriri

Nu ştiu cum aş fi putut titra mai corect această însemnare, pentru că nu am pre-tenţia să mă fi adâncit în Constituţia suedeză, să fi consultat vreun om al legii autoh- ton sau măcar să fi citit vreo publicaţie de specialitate. Tot ce este consemnat aici se bazează pe observaţiile cotidine, pe discuţiile cu prietenii şi pe comentariile TV, atât cât se derulau în engleză, pentru că limba localnicilor este greu de priceput, deşi are surprinzătoare asocieri de cuvinte şi expresii cu româna, şi nu numai unde cele două limbi se folosesc de plaja comună a englezei şi germanei. Nu pot să confirm cât de res- pectuoşi sunt suedezii faţă de legile ţării lor, nici cât de mare este gradul de infracţio- nalitate de la ei, dar am constatat că în cele câteva luni de şedere, sau mai bine-zis de cutreierare prin cât mai multe locuri, extrem de rar am putut întâlni reprezentanţi ai or- dinii publice, ai armatei şi niciodată tulburări publice, manifestări violente, deşi e greu de crezut că nu există şi pe aici nemulţumiri sociale şi economice. O mică grevă a funcţionarilor şi cadrelor didacice dintr-un centru comunal, la care fără să vreau am fost martor, din cauză că s-a întâmplat să mă aflu acolo în acea zi, s-a rezolvat în câte- va ore, după o întâlnire-fulger dintre reprezentanţii conducerii locale şi sindicalişti, cu satisfacerea celor mai multe dintre revendicările salariaţilor, inclusiv majorarea salarii- lor cu 15%. Altminteri, suedezul este prin natura sa un om disciplinat şi riguros, plă- titor la terman al taxelor şi impozitelor, care nu sunt deloc mici, dacă ne referim numai la impozitul pe salariu sau pensie de 30%. O rată de la un împrumut la o bancă, un impozit pe casă sau maşină neplătite la timp atrag după ele o avertizare politicoasă, dar fermă, din partea creditorilor, după care, dacă recidivezi în a amâna plăţile, urmează o consemnare nominală la nivel naţional a datornicului, cu refuzul ulterior de a mai beneficia de orice înlesnire financiară, respectivul pierzându-şi definitiv credibilitatea pentru orice bancă, magazin sau firmă de prestări de servicii. Taxele pentru parcare sunt plătite disciplinat la aparatele de taxat, cu respectarea riguroasă a timpului con- semnat, pentru că plătitorul ştie că banii astfel colectaţi, ca dealtfel toate taxele şi acci- zele sunt utilizate în folosul comunităţii, edilii beneficiind pe deplin de încrederea ce- tăţenilor. In aceeaşi idee, n-o să găseşti maşini parcate aiurea, chiar dacă nu există vreo plăcuţă indicând restricţia, doar pentru că şoferul e avizat că acolo nu e loc de parcare. Plină de înţelepciune mi s-a părut şi atitudinea autorităţilor faţă de alcoolici şi drogaţi. Consideraţi bolnavi cronici, le sunt suportate din cheltuiala publică masa şi cazarea, li se acordă gratuit o doză de drog sau alcool zilnică, dar sunt ţinuţi permanent sub stric- tă supraveghere; toate aceste măsuri pentru a evita justificarea infracţionalităţii din partea acestei categorii tolerate de întreaga populaţie, dar nicidecum privită cu simpa- tie. Atitudine fără menajamente din partea mass-media şi a opiniei publice se constată însă faţă de politicieni şi oameni de afaceri. A fost deajuns ca un ministru să se folo- sească de cardul ministerului pentru a-şi cumpăra nişte dulciuri sau un mare magazin să schimbe data unor alimente expirate, pentru ca, în urma presiunilor publice, minis- trul cu pricina să-şi dea imediat demisia, iar magazinul, de fapt un lanţ de magazine, să fie ameninţat cu desfiinţarea, impactul pentru chiar comoditatea aprovizionării popu- laţiei fiind atât de mare, încât s-a recurs la amendarea sa cu o sumă uriaşă.

Mihai Litinschi