Sultana Salvan se joacă cu îngerii din ceruri

Sultana Salvan „Mi-a fost foarte dragă arta păpuşilor, aşa am reuşit 50 de ani să rămân în această breaslă”

O veste tristă s-a abătut astăzi peste Bistriţa. Doamna păpuşilor, Sultana Salvan a trecut în veşnicie. S-a născut pe 24 ianuarie 1929 în Năsăud. Educatoare la Bistriţa, timp de 32 de ani, întemeietoarea şi coordonatoarea Trupei de Teatru "Nichipercea" (astăzi “Alexandru Misiuga”), timp de 50 de ani. În urmă cu ceva timp, la retragere, distinsa doamnă acorda un interviu cotidianului nostru:
- Stimată doamnă Sultana Salvan, de când fiinţează Trupa de Păpuşi a Casei de Cultură din Bistriţa?
-În toamna anului şcolar 1954-1955 a apărut la un cerc pedagogic, într-o sală de clasă, Alexandru Misiuga. S-a pus problema înfiinţării unei trupe de teatru de păpuşi. Denumirea trupei, în acea vreme, era NICHIPERCEA. Multe din piesele de teatru importante, montate de-a lungul timpului, au avut ecou multă vreme în sălile de spectacole. Dintre piesele de teatru jucate atunci amintim: ”Comoara din ladă”, ”Vasilache la nuntă”, ”În aşteptarea lui Moş Gerilă”, ”Boroboaţele lui Gigel”, ”De-ale lui Păcală”, ”Prima lecţie”. O mare parte din piesele de teatru au fost scrise de epigramistul Alexandru Misiuga. Printre păpuşarii de care se leagă istoricul de peste 5 decenii îi amintim pe: Al. Misiuga, Elvira Botoş, Cornel Botoş, Rozalia Brendea, Maria Pop, Virgil Raţiu şi alţii. Numeroasele participări la festivaluri naţionale au adus teatrului importante premii.
-Cum a evoluat trupa în decursul celor 50 de ani?
-Nu ne-a fost uşor, a fost foarte greu. La început, până am deprins mânuirea păpuşilor am avut o reţinere. Însă a fost alături de noi Horia Pop, actor la Teatrul de Păpuşi din Cluj. Apoi a venit criticul dramaturg Mihai Crişan de la Bucureşti şi Mihai Leonte de la Teatrul "Ţăndărică". Abia acum îmi dau seama prin ce am trecut, după 50 de ani. Am reuşit să menţin această formaţie cu greu. Păpuşi nu am prea avut pentru că sunt foarte scumpe, le-am recondiţionat pe cele vechi care sunt de o vârstă cu trupa.
-Ce sunt păpuşile?
-Păpuşile pentru mine reprezintă a doua profesie, pe lângă cea de educatoare. Mi-a fost foarte dragă arta păpuşilor şi de dragul păpuşilor şi al copiilor am reuşit 50 de ani să rămân în această breaslă.
-Cum veţi sărbători acest eveniment?
-Printr-o ultimă piesă pe care am făcut-o şi vreau să-mi iau rămas bun de la trupă cu regret. Trebuie să promovăm cadre tinere care să ducă mai departe această primă cultură care este pentru copii. De la preşcolari se pleacă totul. Ei trebuie să ştie că un popor fără cultură nu înseamnă nimic. Vreau să rog pe urmaşii mei ca să-i îndrume pe puii de oameni din România să iubească arta şi frumosul.
-Viaţa este o poveste?
-Uneori da. Noi promovăm întotdeauna şi vrem să iasă la suprafaţă binele. Lupta dintre rău şi bine este scoasă în evidenţă prin poveştile noastre.
-Momente speciale în decursul anilor..?
-Când am luat premiul special al juriului, premiul I cu medalia juriului pentru piesa "Comoara din ladă" a lui Alexandru Misiuga. A fost o piesă folclorică cu tot ce are mai frumos judeţul
nostru, fiind ajutaţi de colegii noştri de la "Cununa de pe Someş". De altfel, mai peste tot pe unde am fost am venit cu un premiu acasă.
-Veţipărăsi trupa?
-Sufleteşte niciodată. Dacă vor avea nevoie de mine voi fi alături de ei şi îi voi ajuta cu mare drag.
……
Drum bun pe cărările cu stele doamna Nita, veţi rămâne mereu în sufletele copiilor!