TRECEAU ŢINÂNDU-SE DE MÂNĂ EMIN ŞI VERONICA

Treceau ţinându-se de mână

Ca două aripi într-un zbor,

Ca două zile-n săptămână

Şi îngerul în urma lor

El îi şoptea un Dor fierbinte,

Ea îl sorbea din ochii lui

Şi liniştea dintre cuvinte

Gemea în bronzul din statui

Din câte sunt aici sub cer

Dă-mi, dintre toate, un sărut,

Mai multe nici nu ştiu să-ţi cer,

Doar unul singur, cu-mprumut

Ţi-l dau, dobândă nu aştept,

Eu Rugii tale mă supun-

L-a strâns atunci cu drag la piept

Şi mai departe nu vă spun

Treceau şi Aerul suspină,

Ea, Veronica şi Emin-

Le fie trecerea deplină

De-acum şi-n veci de veci.

Amin.

Nicolae NICOARĂ-HORIA