Un actor celebru vine pe scena Palatului Culturii Bistriţa!

Cand vine vorba de Hotatiu Mălăele , cel mai potrivit comentariu este cupletul sau umoristic intitulat "Am pierdut trenul":

Am pierdut trenul...

Sunt un bețiv, destul de fad
Ajuns în cel din urmă grad
Adică numai bun de pus
Sperietoare la apus
Şi granicer la răsărit:
poftiţi, intraţi, bine-aţi venit
Foaie verde stă să cadă
Parcă-s prost făcut grămadă…
Mă doare-n replică şi tac
Mănânc, mai beau
Mai beau, mai zac
Proptit cu fruntea-n felinar
Sunt cel mai mare găinar.

La ce bun artist din care
Nici nu poţi să faci mâncare
Intr-o vreme-n care totu’
Se încearcă-ntai cu botu’
Şi apoi… se-ncurgitează
Unii mor, ‘a ce contează.

Pan’la urmă s-o mierlim
Însă Doamne cum trăim
Doamne, Doamne, Doamne
Parcă-ţi vine să-ţi tragi palme
De atâtea clipe calme
Care vin si pleacă-n trombă
Unu’ a mai pus o bombă…

Altă lume, altă eră
Pentru proştii care speră.
Altă viaţă, altă cuşcă.
Unu’ a mai tras c-o puşcă…
Una şi-a mai rupt membrana…
Şi-o cam doare macaroana…
Şi-o mănâncă între deşte…
Semn suprem că… se trăieşte.

Ce-aşteptaţi să vă mai spun
Sunt ca o coajă de săpun
Rămasă fără nici un rost
După spălarea care-a fost
De creiere, de sâni, de nuci
Da’ unde dracu să te duci?
Puneţi frate pofta-n cui
N-aştepta de unde nu-i!
După câte-am tras ca boii
Suntem iaraşi fii ploii.
Numai buni de dus cu vorba
Să-ţi mănânce altu’ ciorba
Numai buni de dus cu sacu’
Şi-o să dăm cu toţi de dracu’
Cu stilul nostru fistichiu
De-a scoate din rahat rachiu
Sa bea, pan-or rămâne laţi
Toţi proletarii însetaţi
Ce fără cap, fără busole
Au dat cu mucii-n fasole.

Flăcăii mei de pe tavan
Mai daţi-o dracu’ de putoare
Chiar dacă-i rău şi-aici mă doare
Că ţara n-are nici-un ban
Mai luaţi şi voi cate-o lopata
Şi măturaţi gunoiul pur
Ca să rămâna îngropată
Povestea cu durutu-n cur

Nu mai da din cap ca tuta
Ni s-a cam redus reduta
Ni s-a cam mâncat malaiu’
Nu mai fă pe samuraiu’
Şi întoarce-odata foaia
Că ţi s-a-ngustat odaia
Şi-a mai coborât plafonu’
Sună-ntruna telefonu’
Însă cine să răspundă
Când mai ai doar o secundă
Şi- o să cam dispari cu totu’
Nu mai fă pe idiotu’!

Poporul meu contemplativ
A fost izbit in mod festiv
Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cărui a-ncăput
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la Marmita cu minciuni
Că el oricum din post in post
E învăţat s-o ducă prost
Şi e-obişnuit să fie trist
Ia uite mă apucă plânsul, deci exist!

Viată stearpă şi amară
Cu doar cu pielea de vândut
A plecat un tren din gară
Însă noi… l-am cam pierdut.