Vaca fără coarne

Un mare domn, crescut în palatul său de lord, fu nevoit în una din zile să meargă la ţară, în ţinutul Yorkshire. Privea cu uimire şi bucurie lumea lui Dumnezeu împodobită cu atâtea frumuseţi: floarea smerită de la marginea drumului, iarba mănoasă şi verde ca o blană a pământului, norii care se grăbesc nu ştiu unde, codrul ce-şi fremăta frunzişul în bătaia vântului jucăuş al verii. Deodată, văzu venind spre el agale, un ţăran ce trăgea blândul lui animal după el. Mirat oarecum, când fu mai aproape, după salutul de rigoare, rostit foarte amical, el exclamă:

-Foarte frumoasă vacă aveţi, domnule, dar ceva mă miră. Chiar foarte mult…

-Oare ce? întrebă omul binevoitor.

-De ce nu are vaca dv. coarne?

-Cum să vă spun, onorate domn? zise ţăranul englez, filozofând oarecum…Unele vaci chiar se nasc fără coarne, deşi foarte rar. Alteori se întâmplă să le piardă în vreo luptă sau din joacă, la păşune. Se mai poate să le cadă în urma unei boli, dar vreau să vă spun că animalul acesta al meu nu e vacă, ci e cal.