Valea Muntelui = Valea binelui, liniștii, farmecului, frumuseții și prosperității

Soarta a rânduit să iau cunoștință de binefacerile zonei încă din primii ani de viață întrucât la sfârșitul celei de a doua conflagrații mondiale când frontul se apropia vertiginos spre Valea Bârgăului, familia noastră și cea a unchiului Simion, fost pădurar au decis să se retragă din calea răutăților cu bruma de agoniseală a fiecăruia și să-și găsească adăpost și ocrotire în hotar, în locul nostru din „Părăul lui Ștremț”, parțial împădurit, întrucât codrul a fost din totdeauna frate cu românul.
Am petrecut cu teamă, dar într-una din zile au ajuns la noi “soldați eliberatori”, care ne-au luat caii cu care au încercat să dispară. Noroc că tata și unchiul Simion au sesizat acest lucru, iar în urma insistențelor, rugăminților și explicațiilor au acceptat, probabil și de teamă, să-i restituie. Terenul de aici din Valea Muntelui a fost foarte important pentru familia noastră pentru că a constituit principala noastră avere și sursă de venit, pe care tata îl cruța pentru a-și putea aduce câte o căruṭă de vreascuri pentru foc ori când el sau bunicul aveau de ars câte un cuptor de oale, ambii fiind de meserie olari. În prima parte a anului 1947, însă, brigadierii silvici Bălan Nicolae și Gănău Ioan de la Ocolul Silvic Prundu Bârgăului i-au notificat (în mod abuziv și ilegal întrucât Legea naționalizării a fost adoptată la 11 iunie 1948, prin intermediul unui sătean neabilitat, respectiv prin badea Bălan Valer, tatăl Brigadierului silvic Bălan Nicolae - n.n.), că “terenul de aici nu-i mai aparține întrucât a fost cuprins în amenajamentele silvice și nu mai are ce căta acolo !”.
Tata, care după cinci ani de război și ocupație străină, extenuat de munca grea și istovitoare la care a fost supus de ocupanții horthyști (a lucrat desculț, nemâncat, fără măsuri minime de protecția muncii la un concasor de piatră spartă în stația C.F.R. Susenii Bârgăului – n.n.), bolnav grav, a răspuns spășit: “Bine, N-am să mai cat acolo !”. În noile condiṭii, pentru a putea supravieṭui și întreṭine familia a fost nevoit să înstrăineze la preṭuri modice caii, căruṭa, uneltele agricole, harnașamentul, în speranṭa unei viitoare redresări. Cum nu a putut beneficia nici de asistenţă medicală de specialitate şi nici de medicamentele de care ar fi avut nevoie, la 19 martie 1947, la vârsta de 46 ani, s-a stins. Mama, rămasă văduvă la 33 ani, cu o droaie de copii, care de care mai mici, mai pricăjiţi și neajutorați, cu casa care se clătina din cetori la cea mai palidă suflare de vânt, fără surse permanente de venit, cu greutăți de toate felurile, a făcut eforturi uriaşe pentru a ne întreţine şi îngriji. La 13.07.1956, a decedat și ea fiind răpusă de boala secolului, de greutăți, necazuri și lipsuri de toate categoriile. În urma lor au rămas 4 copii orfani de ambii părinți. Multă vreme am avut impresia că sunt bun cunoscător al locurilor și oamenilor Văii Muntelui mai ales că pe această vale au locuit mulți dintre verișorii tatii, toți oameni demni și respectați, de meserie olari, precum: Vrâncean Nicolae, Vrâncean Vasile, Vrâncean Macavei, Vrâncean Moise, descendenți ai lor: Vrâncean Macedon, Vrâncean Viorel, care din altruism au desfășurat ani buni activități în beneficiul comunității, regretatul coleg Ilie Vrâncean, dublu licențiat în drept și științe economice, doctor în științe economice, viitor diplomat. Nu întâmplător am rămas nu numai în relație de rudenie, dar și de amiciție cu urmașii lor, mai ales că unii: Vrâncean Viorel,Vrâncean Simion ne-au fost și colegi de muncă la fosta Fabrică de cherestea de la Susenii Bârgăului, care a avut aproape 400 de angajați. Drept urmare nu pierdem nici o ocazie pentru a ne întreține, să schimbăm câteva vorbe, să ne interesăm de situația rudelor, să depănăm amintiri, într-un dialog cu valențe benefice pentru fiecare. Printre verișorii tatii s-a numărat și Vrâncean Pavel, olar, fost diac al Bisericii Ortodoxe Române de la Mijlocenii Bârgăului, păstorită de Părintele protopop iconom stavrofor Pop Augustin (26.11.1901 - 18.03.1985), campionul sacrificiilor pe altarul neamului românesc, supraviețuitor miraculos al Masacrului abominabil comis, în noaptea de 10/11.10.1944, la Prundu Bârgăului, probabil singurul om de pe planetă, care a reuşit, după ce a fost împuşcat mişeleşte în cap, să învingă cu ajutorul credinței și un sumum de împrejurări favorabile moartea hâdă şi să revină la viaţă. Aceasta i-a permis să slujească în continuare până la pensionarea sa survenită la 01.11.1973 și a trecut la cele veșnice la 08.03.1985, la vârsta de 84 ani, după 41 de ani, de la groaznicul eveniment. – n.n.).

În 11.06.2025 ( Probabil așa a orânduit Cel de Sus ca la 77 ani de la adoptarea Legii naționalizării din 11 iunie 1948 - n.n.), la insistențele Părintelui Nicu Liuță, licențiat în biologie moleculară și teologie ortodoxă, preot paroh la Biserica Ortodoxă Română cu Hramul „Sfântul Gheorghe” și totodată consilier spiritual la cel mai mare și important spital din Vancouver - British Columbia - Canada, a soției sale Liuță Ioana-Liviuța, (fiica noastră) și nepoțelului Matei Liuță, elev în ultimul an de liceu, care și-a aniversat ziua de naștere, au dorit și insistat să cunoască situația din teren deși se grăbeau să ajungă la Festivitatea de absolvire a cursurilor de masterat cu distincție a nepoțelei noastre Nina Liuță la Imperial College London din Marea Britanie, universitate de top mondial.

Cu sprijinul neașteptat și neprevăzut a unor binevoitori ne-am deplasat în zonă, deplasarea fiind deosebit de benefică și a depășit toate așteptările. Prin truda, iscusința, priceperea și dăruirea localnicilor Valea Muntelui a devenit o Vale a binelui, liniștii, farmecului, frumuseții și prosperității. În acest scop au indiguit Râul Bistrița, iar la confluența cu Valea Muntelui au amenajat un canal, ce traversează întreaga localitate și comună, care le-a permis să folosească și pună la treabă în interes economic o salbă de: mori, pive, vâltori, prese de ulei și alte instalații de producție artizanală. La începutul lunii februarie 1954, chiar în perioada viscolului sever abătut asupra țării noastre am apelat la serviciile asigurate de Moara Gheorghe Băloi, viitoarea rudă a lui Viorel Pop, cunoscutul bioenergoterapeut specializat în terapii complementare și clarviziune, atestat de către Asociația Națională de Terapii Complementare.
Regretatul Ilie Vrâncean, fostul coleg, într-o vreme și într-o localitate ce nu era încă electrificată și în care nu existau aparate de radio el, avea știri. În acest scop și-a confecționat un radio cu galenă, fără sursă de alimentare externă. Cu siguranță de serviciile asigurate la instalația de producție artizanală a lui Vasile Ciotmonda a beneficiat multă lume, excepție făcând doar cei suferinzi sau abstinenții de la consumul de alcool. La fiecare pas am fost întâmpinați și impresionați de frumusețea și farmecul peisajului, de starea impecabilă a drumului, de minunății (construcții ce rivalizează cu cele de la oraș, terenuri superîngrijite cultivate cu legume de sezon folosite în consumul familial, cu loturi de cartofi ce tind să dea în floare, cu pomi ce promit o recoltă pe măsură. Toate acestea fiind operă a unor vrednici și desăvârșiți gospodari, care în condițiile schimbărilor climatice ce au avut loc s-au bucurat și se bucură de ocrotirea și binecuvântarea Celui de Sus.
Părintele Nicu Liuță consideră că ar merita să fie edificat aici un lăcaș de meditație și rugăciune, care să ajute credincioșii indiferent de confesiune și la rezolvarea unor adicții generate de consumul de substanțe psihogene, de jocurile de noroc, consumul excesiv de alcool și nu numai.
Deplasarea a fost importantă și prin scopul vizat întrucât a relevat că atribuirea terenului prin Titlul de proprietate este legală. Amplasarea exactă a acestuia poate fi făcută cu ușurință și astăzi întrucât terenul ruptură situat în partea hotarului din apa Bistriței până sub Tomnaticu în suprafață de 235 stânjeni respectiv 846 mp înscris în cartea funciară pe numele tatii e o stâncă de nimeni revendicată.
Mulțumim Doamne, Doamne pentru povață și sprijin.