Victor Știr: Prim-ministrul Ilie Bolojan sau calificarea la locul de muncă

Președintele Partidului Național Liberal, Ilie Bolojan, a fost ”aburcat” precum se știe din funcția de primar al Oradei pe fotoliul de prim- ministru al României, cumulând toate speranțele că va izbăvit țara dintr-o situație economică și politică delicată în care se găsea la capătul alegerilor electorale parlamentare din  1 decembrie 2024. Argumentul cel mai important a fost realizările, după mintea unora excepționale, cu care a încununat județul Bihor și Oradea, în mandatele de președinte al Consiliului Județean și de primar. Decibelii și emfaza cu care jurnalistul Rareș Bogdan - fruntea încrețită și proteza vibrândă cu care a convins-par să fi servit alegătorilor o variantă lustruită cu intuiția unei culturi politico-economice sumare, mediocre, supralicitate, cu care s-a ”dus cu preșul” chiar pe sine, părerile sale de acum fiind reevaluate.

Proiectul economic așteptat de alegători a fost realizat nu prin găsirea unei minime soluție de încurajare a producătorului autohton, ci prin substituirea lui cu un ”snop” de restricții însemnând tăieri severe a veniturilor celor mulți și fără apărare, concretizat în diminuarea fondurilor pentru sănătate, învățământ, cultură, investiții.

Șofer, inginer și matematician, după diplome, prim-ministrul Ilie Bolojan și-a câștigat porecla de Ilie ”Sărăcie”, după ce a tăiat și nu a reușit să ducă mai mulți bani la buget; a redus consumul populației sărăcite și a băgat țara în recesiune, după aprecierea specialiștilor care interpretează rezultatele economice. A făcut lucrurile care se văd și au obținut rezultatele pe care le simte întreaga țară. Hotărârile sale privind România economică sunt în nume propriu, ocolind, scurtcircuitând Parlamentul, neglijând democrația românească, vai, ”sireaca”, aflată în mare suferință, de vreme ce s-a atârnat un lacăt greu de limba fiecăruia prin câteva legi. Nu este necesară prea multă subtilitate pentru a observa că, de fapt, trăim într-o cvasidictatură, în care primul ministru și cercul său hotărăsc totul, cu complicitatea unei părți a clasei politice, chiar din opoziție, dornică să își păstreze privilegiile.

Iubirea pentru delicat-sânul Vienei l-a dus la „locul faptei” pentru a semna prelungirea pe încă cincisprezece ani a dării în ”proprietatea” Austriei a rezervelor noastre de petrol și a jumătate din cele de gaz. Evident, această din generozitate personală, fără să întrebe ”sudoarea prostitului popor”, cum spunea marele poet și jurnalist Mihai Eminescu.

După câte se vede, proiectul economic Bolojan pentru România a eșuat, primul-ministru arătând mai multe griji pentru Ucraina decât pentru cadrele didactice din România, decât pentru copii și starea de sănătate a populației de unde trebuie să taie fonduri. Dacă o cere Uniunea Europeană, evident, se face cu supra de măsură.

Nu numai datele enumerate mai sus- profesioniștii în economie sesizează altele și mai adânci-, dar toate converg spre ideea că eșuând proiectul, prim-ministrul Bolojan nu are anvergura necesară pentru a scoate țara din situația dificilă în care se găsește. Se vede prea bine că nu știe (”nu se știe”) ce trebuie făcut chiar dacă vorbește apăsat, cu fruntea încrețită, ”ochii sângeroși și inima crudă”, încercând să impresioneze, să convingă, să lase interlocutorii fără replică.

Este Ilie Bolojan în neplăcuta situație de calificare la locul de muncă și crede că soluțiile le poate găsi prin mai multe încercări, obișnuind poporul cu privațiunile, cam cum se procedează cu rodajul unui utilaj pregătit pentru anduranță în condiții de dificultăți impuse.

Dacă observă că nu merge, și nu merge!, ar trebui să aibă finețea politico-matematică și să înțeleagă că se găsește în punctul de inflexiune al graficului carierei și onoarea îi cere să se retragă pentru a urca în fotoliul de prim-ministru un om politic mai aplicat.

Funcțiile de prim-ministru, de președinte al țării, poate și altele nu se pot învăța la locul de muncă. Cineva care se ”înscrie”, trebuie să cunoască întreaga ”bucătărie” interioară când ”pășește” în funcție.

Deci, onoarea îi cere prin-ministrului Ilie Bolojan să ceară scuze poporului român că l-a dezamăgit și să plece, ca statuile orădene ascunse la păstrare.

Victor ȘTIR