(Video) O aniversare astrală – ziarul Răsunetul la 35 de ani!

    Mare lucru omenia! Pe 30 decembrie 2024 de Ziua Republicii(  ZI pusă sub obroc de toate te(m)beliziunile și de toți cei care înțeleg Suveranismul, Independența și Libertarea unui Popor ca pe o temenea spre comunism, spre ruși sau, Doamne ferește,  spre orice altceva decât spre Demnitate și Onoare Românească),  ziarul Răsunetul a sărbătorit 35 de ani de apariție tipărită, demnă și binevenită pentru oamenii simpli din județul nostru. Nu cred că Menut Maximinian și Gabriela Ciornei au ales această zi vrând să ne amintească neapărat de ceva a anume, adică de faptul că nu trebuie să uităm niciodată ziua de 30 Decembrie - ZIUA REPUBLICII ROMÂNIA. Cred pur și simplu că oamenii aceștia jertfiți iremediabil și deci superb pe altarul lucrului bine făcut, pe altarul ziaristicii și al jurnalismului adevărat, au organizat această omagiere minunată în penultima zi a anului, pur și simplu pentru că între mulțimea de activități în care cel mai NECESAR ziar al județului a fost angajat,  nu a mai fost loc de o altă zi! 

          Invitați fiind cu Cornelia la eveniment, ne-am simțit onorați între atâtea Personalități prezente să aducem o colindă din Ocnița spre cinstirea celor prezenți și spre Slava Celui născut ca unică Lumină Curată a omenirii în ieslea Bethleemului... Am ascultat încântați și de-a dreptul legați la lumina celestă venită de la Bunul Iisus, glasurile părinților rostitori ai Te Deum-ului de binecuvântare a clipei nemuritoare, clipa Răsunetul-35!...Ca de obicei, Păstorii noștri binecuvântați de Bunul Dumnezeu – unicul părinte Protopop Alexandru Vidican, blândul și bunul Părinte Vasile Beni, preacucernicul părinte Emanuel Vidican și încântătorul Părinte Patriarh al Istoriei curate a Neamului creștin românesc, Nicolae Feier – ne-au ridicat la ceruri cu rugăciunile lor și ne-au readus pe pământ cu smerenia lor adevărată. Am ascultat cuvinte înălțătoare prin dăruirea lor sinceră, prin lumina lor curată și prin bucuria cu care s-au rostit de către Traian Săsărman, un fost fericit Senior Editor de Răsunet și de către omul inegalabil prin simțire și prin înflorirea roditoare a rostirii sale înțelepte - Mircea Daroși! 

           Au fost la această sărbătoare a Recunoștinței (da a Recunoștinței în fața flăcării demnității românești numită, alaltăieri Avântul, ieri Ecoul și azi și în veac  Răsunetul), au fost deci mulți oameni de bine, mulți oameni adevărați pentru care faptul de a aparține acestui Neam și acestei Seminții binecuvântate du Dumnezeu este un crez și o predestinare. Cu toții ne-au încântat cu zâmbetul lor, cu rostirea lor binecuvântată, sinceră și ziditoare în suflete...

           Un dar din partea ziarului a fost și expoziția minunată alcătuită din tablourile inegalabilului Nechita Bumbu din Nepos, expoziție care, prin tablourile sale esențiale, va fi donată ziarului spre bucuria noastră a tuturor! 

            Peste tot și peste toate însă a plutit, la sărbătorirea unui Răsunet de care tuturor ne era și ne  este dor,  așa, ca un nor alb, înalt și înălțător prin semeția lui, imaginea fiind reconfortantă (și...chiar reală!), cuvintele simple, ziditoare de bucurie sufletească  numite Gabriela (Banu) Ciornei și Menut Maximinian – doi Oameni, doi Ziariști  care nu mai au nimic de a cere de la noi cei care îi iubim cu adevărat, în afară de Respect și Prețuire! Sper ca aceste rânduri sincere să  nu fie maculate de orgoliile nemăsurate ale eventualilor detractori! În Lumea aceasta (demos’ crati -mă!!)  este loc pentru toți! Așa că, pe aceia cărora li se pare că sunt îndrăgostit iremediabil de Spiritul numit Gabriela sau Menut, îi rog să îngăduie această iubire – ea vine din suflet iar sufletul este mereu și mereu al Bunului Dumnezeu, fie că suntem păcătoși fie că suntem curați cu sufletul! 

         Am consemnat evenimentul în multe cuvinte așa zis mari, de fapt cuvinte în care eu cred sincer și tot ar mai fi multe de spus! Îmi vine să-i critic pe unii care au absentat nemotivat la Apelul de Seară numit Răsunetul-35! Îmi vine să-i laud și pe cei care, lipsind,  chiar nu aveau ce să caute pe acolo fiind dintr-un alt peisaj. Însă ce sunt eu să judec,  în afară de un Don Quijote care, printre morile de vânt ale acestei Lumi, caută fără odihnă  moara care să macine doar grâu curat din țarina străbună?

             Așa că mă opresc aici! De la un Menuț care căuta prin anii 2000 sensul și definiția Generației în blugi și de la o Gabriela Banu năvalnică și plină de speranță în acei ani (încă) generoși cu noi toți, la ziua de azi, la jertfa numită Răsunetul 35, este un drum lung, este o aplicație militară dificilă, încheiată cu o victorie incontestabilă! Mulțumim Gabriela Ciornei, mulțumim Menut Maximinian, mulțumim tuturor truditorilor din redacție! Știm: nu vă este ușor cu noi și cu atât mai mult fără noi! Dar să știți că nici nouă nu ne este ușor fără voi, fără Lumina voastră binefăcătoare! 

        La mulți ani așadar Răsunetul. Bunul Dumnezeu să vă vegheze mereu și mereu rostirea scrisă...

    Din Ocnița, numai de bine

Cornelia și Florentin Archiudean

 

Video aici: