Acasă la Generalul Grigore Bălan

De câțiva ani buni, ziua de 14 septembrie ne-o petrecem acasă la generalul GRIGORE BĂLAN, în pitorescul și liniștitul sat Blăjenii de Sus din comuna Șintereag, condusă cu competență și multă dăruire de un OM de aleasă cultură, Ioan Bob, un model în probleme de administrație, educație și cultură, un  păstrător al memorie celor plecați și a tradițiilor locale. Ne-am petrecut o zi în mijlocul sătenilor, a cadrelor militare active și în rezervă, a oamenilor ce se dedică zi de zi culturii prin fapte demne, ca participanți activi în diferite organisme cultural-istorice și patriotice cum sunt: Cultul Eroilor, Societatea Culturală Astra, VRR Cluj, Liga Scriitorilor și celor care conduc azi destinele armatei noastre, atât de încercată de-a lungul istoriei.

Lume multă la Blăjeni, venită din mai multe zone: Bistrița, Năsăud, Valea Bârgăului, Rebrișoara spre a participa la slujba de pomenire a celui care a căzut la datorie în lupta pentru eliberarea Transilvaniei, la vârsta de 48 de ani, în orașul Sinaia, luptând la Ilieni și pe malul stâng al râului Olt, la Chichiș. Rănit grav pe teritoriul localității Arcuș la 9 sept. 1944, a decedat la spitalul din Sinaia patru zile mai târziu, fiind înmormântat la cimitirul militar din București.  A fost pomenit în rugăciune  alături de Mitropolitul Nicolae Bălan, de către preotul militar, preotul paroh și cei din vecinătate, ca o sursă a dorului și a dorinței de întoarcere a eroilor neamului în umanitate, adică de a aduce acasă nemurirea.

Un lucru bun pentru ostașii români este intrarea în cazarmă a Sfintei Cruci și a Mântuitorului, ca dovadă oamenii apărării sunt mai umani, mai cinstiți și mai solidari, având mereu alături pe omul momentului, preotul  militar, în starea sa de a ne conecta cu Dumnezeul din noi și cu sufletul în sufletul neamului nostru.

În ziua Sfintei Cruci, la Blăjeni, s-a răspândit lumina cunoașterii unui om, a unei vieți, a unui destin, cu cuvinte înscrise în spiritul umanismului, cuvinte de învățătură, cu mesaje ascunse în raza unei mari taine. Sub patronajul Sfintei Cruci parcă eroii comunică între ei și cu fiecare dintre noi ce ne închidem în odaia sufletului prin rugăciune. Parcă generalul din satul Mureșenilor Onișor Cârcu, stabilit în satul copilăriei a trimis un mesaj de ONOR colegului său de arme, printr-o delegație numeroasă în frunte cu nepotul său col. Ioan Cârcu, președinte VRR Cluj și alți rebrișoreni: Ioan Seni, Leon Catarig, Virgil Mureșan, Mihai Bîltag și familia Niculiță și Smaranda Lup, grup completat de  soții Mititean, col. Ioan Boțan  și col. Vasile Măgerușan (ce a coordonat ani în șir Societatea Cultul Eroilor Bistrița), stabilit la Cluj.

Ziua petrecută la Blăjeni este pentru mine încărcată de emoții, bucurii și amintiri. Îmi amintesc de –TATA- Vasile Mititean din Lușca – Năsăud, luptător în cele două confruntări mondiale, care l-a avut comandant pe generalul erou.

Difertența de vârstă era doar de doi ani. În primul război a fost concentrat la vârsta de 18 ani. Li s-a făcut o instruire rapidă, după care au fost predați  frontului, deci niște copii trimiși la moarte. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu a învins toate ororile și a rămas în viață. După două decenii și ceva a fost din nou concentrat, la o vârstă mai înaintată, considerat cu experiență în tactica de luptă și mânuirea armelor. Îi plăcea foarte mult să redea scene de pe front, făcea în cuvinte portretele comandanților-omenos, cumsecade, zâmbitor, blând, prietenos, de ajutor sau crunt, tiran, răutăcios, dur, respingător. Pronunța destul de des cuvântul Blăjeni. Copil fiind, nu știam unde este această localitate, o consideram undeva în depărtare, în altă țară.

Mă copleșesc emoțiile privind parada militară, amintindu-mi de soldatul de peste râu cu cei opt ani petrecuți prin tranșee, mă cuprinde bucuria că a ieșit învingător, bine fixat și apreciat în sat, iar eu am satisfacția că pot rememora amintirile.