Adio, dar rămân cu tine: La mulţi ani, AS-TV!

E aşa, cumva, mai greu, pentru unul ca mine zic, să lucreze în tot felul de echipe. Mi-a plăcut întodeauna să lucrez singur, deşi am fost şi aici, şi dincolo si pe dincoace. Hm, iar, dacă stau şi mă gândesc că 10 ani, adunaţi sigur, din viaţa mea de jurnalist, 22 la număr, i-am numărat, clipă cu clipă, pe la Tele7 Bistriţa şi, sigur, pe la AS-TV, atunci, atunci să povestim. Cu siguranţă, da, cu siguranţă se pot spune multe lucruri bune despre AS-TV, de fapt, se pot spune foarte multe, dar cu bune şi cu rele, cu perioade bune şi altele mai puţin bune, AS-TV a rezistat pe un front unde nu există răniţi şi, nu se iau niciodată prizonieri.
E foarte greu să vorbeşti despre toţi cei care au lucrat la AS-TV, dar vă spun cu siguranţă că povestea asta nu exista fără Mihai Rotaru. Uneori îmi este greu să îl înţeleg, alteori să accept tot felul de idei sau decizii, dar mă gândesc că acest om a început la 60 de ani un business greu de îngurgitat pentru un oraş ca Bistriţa. Şi a muncit pentru el…
Poţi fi drept şi bun? Nu ştiu dacă merge cu aşa ceva în jungla noastră urbană, dar cu siguranţă, Mihai Rotaru a reuşit să ducă în spate, 18 ani, mai mult decât o televiziune, el a dus în spate o idee, el şi doamna Rotaru. Fără ei, zic eu, ideea nu era decât o amintire. Cum a făcut, ce a făcut… ei, astea sunt alte întrebări, dar întodeauna ştie cine, ce, de ce, unde şi cum.
De Cristi, cu bune, cu rele, noi toţi suntem un amalgam de îngeri şi demoni, oameni cu calităţi şi defecte, ziceam de Cristi că se ia şi el la trântă cu morile de vânt din publicitate, pe care le şi dovedeşte, uneori, judeţul ăsta fiind atipic pentru orice formă de publicitate. Vrea să credem că totul este uşor… o relaţie de afaceri, un telefon, dar nu este deloc aşa . Aparenţele înşeală întodeauna.
Pe Dinu, da, pe Dinu îl găseşti la biroul lui, în faţa calculatoarelor lui, vorbeşte mai puţin, munceşte mult, ştie tot felul de chestii tehnice, serios, chiar ştie. Peste drum de el, e Florentina, secretara, o Doamnă. Dacă mergi mai departe, no, e Jurnalul, Cristina şi Mona, mda, Cristina cu armata ei, pompierii şi cu handbalul, cu munca, Mona, da, cu tinereţea, cu verva, cu munca, că se munceşte chiar mult. Ei, na, vine şi Cornel, mai guraliv, dar cu inimă mare, un profesionist al imaginii, la fel ca şi Cristi, un tip hâtru şi de-o fină ironie, să nu uit de Balalaică, adică de Marius Rus, un om de seamă, operatorii .
Vă mai pot povesti de Ani din regie, o maramureşancă ce spune ce gândeşte, Codiţă, un bârgăuan de treabă şi profe, de Cipri, omul care mănâncă doar ciocolată şi bea Cola. Simona, da, Simona, Diva, dar o prietenă, mai greu găseşti aşa ceva. Mai sunt mulţi, dar cam aşa arată AS-TV, v-am zis cu bune şi rele, oameni, cu problemele lor, cu vise, cu împliniri şi neîmpliniri, oameni!
E uşor să judeci, să critici, mai ales dacă stai pe margine, dar e greu să munceşti mai tot tipul cu zâmbetul pe buze. Habar nu aveţi cât de greu este să faci acest lucru în 2017, mai ales când vezi că nimeni nu zâmbeşte în jurul tău. Aşa că, atunci când veţi mai critica, înjura pe cei din AS-TV sau pe oricine altcineva din presa asta, gândiţi-vă că e vorba de oameni, v-aţi prins, oameni ca voi! Nu mai loviţi în câinii de la stână, că v-am mai spus eu, nimeni nu mai vrea să fie câine, unii vor oi, alţii berbeci, unii se cred sau sunt ciobani, dar nu vor să fie câini.
La 18 ani eşti major şi poţi să faci ceea ce crezi că e mai bine pentru tine. Teoretic, practic, e altceva şi altcumva. La mulţi ani, AS-TV, încă o dată, adio, dar rămân cu tine…