Au aflat astronauţii o femeie pe Lună?

Deşi Statele Unite şi URSS împrenă cu aliaţii lor se aflau în ceea ce s-a numit „războiul rece”, în care fiecare parte căuta să păstreze un avans tehnologic, eventual secrete ale altor civilzaţii, se spune că a fost organizată o expediţie comună „Apollo”, având şi o participare sovietică spre a examina construcţii bizare de pe Lună şi mai ales ceea ce părea a fi o navă cosnică în formă de trabuc, ciuruită de meteoriţi. Pe baza a ceea ce s-a văzit acolo, s-a turnat chiar şi un film artistic, plus câteva documentare, totul pornind de la nişte evenimente reale, fiindcă „de unde nu este foc, nu iese fum”.
După expediţiile : „Apollo 17 şi 18” (iulie 1975), spune astronautul William Rutledge, a urmat cea cu nr. 19, despre care s-a zis că a fost un eşec şi în fine, „Apollo 20”(august 1976). Ea a pornit de la baza Vandenberg din California, nu de la Cape Canaveral, cum se obişnuieşte. Scopul acestor ultime două călătorii a fost să ajungă în partea întunecată a Lunii, aproape de craterul Ţiolkovski, unde au explorat o uriaşă navă cosmică eşuată probabil cu câteva sute de ani în urmă, lovită de micrometeoriţi. Pe strania navă ar fi fost găsite nişte pergamente scise într-o limbă nonterestră. Mai şocant decât toate pare să fi fost aflarea unui corp aproape umanoid al unei femei numită de atunci EBE (ibi). Oricum, NASA a publicat unele materiale arhivate apoi la Institutul de Cercetări Lunare şi Planetare, între care fotografia unei gigantice nave în formă de trabuc. Nu era momentul ca publicul larg să-şi pună întrebări la care nu putea ştiinţa de atunci să răspundă. Din păcate nici azi nu poate să răspundă şi nici nu are perspectiva comprehensiunii, câtă vreme nu acceptă că demonii şi făpturi celeste sunt o realitate, având între altele misiuni terestre şi nu doar de simpla supraveghere ori poveşti de speriat copiii.