Misterioasele vorbe ale lui Neil Armstrong...

În memorabila expediţie „Apollo 11”, fiinţa umană şi-a împlinit unul din cele mai fascinante vise ale sale: un pământean a pus piciorul pe Lună. Trei astronauţi au pornit în temerarul zbor: Buzz Aldrin, Neil Armstrong şi Michael Collins.Era în 20 iulie 1969,când primul om a păşit în praful selenar. „Un pas mic pentru om; un pas mare pentru omenire” –au fost memorabilele prime cuvinte rostite atunci de Neil Armstrong (n.5 aug.1930). Temerarul astronaut a plecat dintre noi sâmbătă, 25 august, la vârsta de 82 de ani, în urma unor complicaţii postoperatorii asupra cordului. A plecat într-o călătorie care îl va fi impresionat poate şi mai mult decât cea spre Lună, călătorie de unde va putea contempla solemnitatea întregului Univers, măreaţa creaţie a lui Dumnezeu.
Poate mai puţină lume ştie că atunci când a rostit sintagmatica exprimare la coborârea pe Lună, Neil Armstrong a mai rostit o altă zicere, enigmatică, ce a pus în nedumerire multă lume: „Succes, domnule Gorsky!” Deşi mulţi jurnalişti curioşi s-au zbătut să afle înţelesul acestor cuvinte, astronautul nu a dezvăluit misterul. Cine-o fi acest Gorsky? De ce anume i s-a adresat într-un asemenea moment de răscruce al ştiinţei mondiale? Numele „Gorsky” pare să aducă aminte de onomastica rusească (Maxim Gorki e un mare autor sovietic, de ex.) Abia în anii din urmă, Armstrong a explicat cele rostite acum aproape cincizeci de ani:
„Eram cu familia noastră lângă un vecin cu numele de Gosrsky. O familie obişnuită, am puteawspune. În unadin zile, ceidoi soşi Gorsky au avut o dispută oarecum mai neobişnuită şi între alte vorbe mânioase, dna. Gorsky a spus: „De acum încolo, nu te vei maiculcacumine, decât când for ajunge copiii vecinului ăstuia pe Lună.” Femeia mânioasă ar fi dat de înţeles astfel că niciodată. Copilul Neil Armstrong, căruiai-afost dat de Dumnezeu să audă acestecuvinte, nu le-a uitat, iar cândafost mare, spre 19 ani, s-a înscris la aviaţie (şi abia apoi şi-a luat carnetul de şofer) şi apoi, precum ştim, s-a înscris la candidaţii NASA pentru un zbor pe Lună şi mai mult, a fost celalessăpună piciorul pe astrul romantic alnopţilor, „Luminătorul celmic”- cum îlnumeşte cuduioşie dumnezeiascaScriptură.
Iată că păşind pe Lună, Armstrong „i-a sdat voie astfel, vecinului, să ...se împace cu consoarta sa.