Baronul Alexandru Misiuga

S-au împlinit, în 17 februarie 2012, patru ani de când uşa vieţii celui care a fost baronul Alexandru Misiuga s-a închis, cu doar câteva ore înaintea împlinirii vârstei de 85 de ani. A fost un om mare, un adevărat luptător şi un inegalabil militant pentru cultură, a cărui realizări au condus la conservarea şi perpetuarea tradiţiilor şi datinelor româneşti.
Cultura i-a fost mamă iar umorul soacră, pe ambele sevindu-le întreaga lui viaţă, descreţind frunţile semenilor şi încălzindu-le sufletul prin marele lui caracter şi nemărginitul său devotament.
La întâlnirea din luna februarie 2013, a Societăţii Culturale “Speranţa Reînviată” din Josenii Bârgăului, a fost sărbătorit, alături de naşterea marelui Caragiale, baronul Alexandru Misiuga, despre care au fost prezentate date inedite privind personalitatea sa, de către col. rez. Ion Mânzat, prof. Adrian Mănarcă şi Remus Deac.
Dumnezeu să-l odihnească!
Acrostih dedicat baronului Alexandru Misiuga
Baron ai fost şi vei rămâne
Amintire scumpă pentru noi
Român cu sânge viu în vână
Onest şi prieten mare la nevoi
Născut în Basarabia străbună
Un om adevărat cum altul nu-i
Locul sfinţind în glia noastră bună.

Artist născut şi creator de ansambluri
Luând model Cununa cea străbună
Epigramist neîntrecut peste meleaguri.
Xilogravuri în lemn şi stampe pentru steme
Ai făurit, şi măşti. Ai scris în cărţi poeme,
Neîntrecute epigrame în Cuiul lui Pepele,
Dogarilor din Turn făcându-le minuni.
Război continuu cu soacrele ai ţinut
Umorul tău fiind mereu recunoscut.

Majestuos ca un adevărat baron,
Iubit precum Bram Stocker pe al lui bust
Solidar cu arta-n sufletu-ţi de mare om
Ierarhul înţelept, cu glume de bun gust.
Unic, dar nepreţuit destul în viaţă,
Giuvaier recunoscut vei fi în lume.
Adio trupule, rămâne al tău nume!