Biblioteca Județeană marchează 100 de ani de la nașterea lui Bartolomeu Valeriu Anania

IPS Bartolomeu Anania, a fost un mare iubitor al meleagurilor bistritene. Lui i se datoreaza Crucea monumentala ridicata in Pasul Tihuta. O dorinta, din pacate neandeplinita, a IPS Bartolomeu Anania, a fost aceea de a infiinta la Bistrita un muzeu de arta religioasa . Dupa cum se mentiona in presa la vremea respectiva, IPS Bartolomeu a intervenit pe lângă reprezentanţii BNR să cedeze Consiliului Judeţean clădirea de pe Odobescu,11 unde urma ca dupa reabilitare să fie amenajat muzeul. (vezi: http://www.mesagerul.ro/2006/05/17/cj-isi-modernizeaza-sala-de-sedinte ).
După restaurarea clădirii fostului sediu al BNR, in anul 2012 Radu Moldovan a schimbat destinatia acesteia si a mutat aici Biblioteca Judeteană desi se stia că spatiul respectiv este insuficient. Asadar, după mutarea bibliotecii s-a ajuns la o improvizatie prin construirea unei anexe inghesuită in parculetul din incintă, fara a se putea realiza o legatura functională cu vechea clădire. Si iata cum dintr-o „gandire” idioată, orasul Bistrita s-a ales fără un muzeu de artă religioasă, dar si fără o bibliotecă publică modernă si functională.
Chiar daca, dupa reabilitare in cladirea fostei filiale a BNR a fost mutata Biblioteca Judeteana, dorinta IPS Bartolomeu ar trebui indeplinita, prin amenajarea unui muzeu de arta sacra, eventual chiar in cladirea protopopiatului unde a functionat o lunga perioada de vreme Muzeul Judetean. Ar fi un gest de cinstire a memoriei Inaltului prelat ca muzeul de arta sacra sa poarte numele mitropolitului Bartolomeu Anania.
Pe de alta parte, Vrednicului de pomenire IPS Bartolomeu Anania nu i-a fost respectata nici macar dorinta de a fi inmormantat la Manastirea Nicula, asa cum rezulta din testamentul sau: „Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp”. Dupa cum se stie a fost inmormantat in subsolul Catedralei din Cluj unde a fost adus pamant de la Nicula si presarat simbolic peste sicriu, ceea ce nu inseamna „groapă de pământ reavăn”.