Rotonda plopului aprins Valeriu Bartolomeu Anania
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
- View the full image
Eveniment major la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud acum, pe final de an 2021: marcarea a 100 de ani de la nașterea lui Bartolomeu Valeriu Anania prin colocviul găzduit luni, 20 decembrie, de Sala de conferințe „Gavril Scridon”, onorat de participarea mai multor scriitori și prelați care l-au cunoscut îndeaproape pe mitropolitul, scriitorul și cărturarul Bartolomeu Valeriu Anania. „Am dorit să fi organizat la momentul potrivit acest eveniment, dar nu s-a putut acest lucru din cauza pandemiei. Este important că astăzi putem vorbi despre această uriașă personalitate a Bisericii noastre și a culturii românești – Bartolomeu Valeriu Anania” a spus în deschidere Ioan Pintea, managerul BJGCBN, menționând că s-a inspirat în organizarea acestei rotonde, al cărei titlu face trimitere la una dintre cele mai cunoscute cărți ale celui evocat - „Rotonda plopilor aprinși”, din rotondele organizate de-a lungul timpului de Muzeul Literaturii Române de la București.
Seria evocărilor a fost deschisă de scriitorul Horia Bădescu, care a pornit de la un vers al scriitorului Valeriu Anania: „Sunt om ca voi, dar om încuvântat”. „Este un autoportret care îl reprezintă cel mai profund pe cel care a fost Bartolomeu Valeriu Anania, înalt prelat, teolog, scriitor de talent și mai presus de toate acestea și, mai degrabă, însumând toate acestea la modul superior, OM cu majusculă, în sensul plenar al cuvântului. Al cuvântului OM a cărui rostire, zicea domnia-sa, este într-adevăr un act religios de vreme ce numește o minune. Mitropolitul Bartolomeu întâlnindu-se, deci, peste milenii, cu sofocliana replică: „minuni mai mari ca omul nu-s”, dar adăugându-i acesteia din perspectiva creștinismului bimilenar, dimensiunea esențială ce îl leagă pe om de transcendență, scânteia logosului care locuiește Cuvântul, cel prin care toate s-au făcut și a fost dăruit omului de Creator pentru a se întemeia și a se rosti ca minune a Facerii. (...) Puterile cuvântului au fost acelea pe care s-a clădit întreaga viață, existența și creația acestui OM și poet, căci OM și poet a rămas Bartolomeu Valeriu Anania în toate ipostazele biografiei sale de „scriitor american”, cum îl numea Mircea Ghițulescu, unul dintre cei mai buni exegeți ai teatrului său. (...) Mitropolitul Bartolomeu ar fi putut spune cu îndreptățire despre viața sa, precum Iov, că trupul a durut și sufletul i-a plâns. Din această experiență de umanitate a izvorât opera sa literară și s-a înfăptuit lucrarea sa de înalt păstor ortodox” a subliniat Horia Bădescu.
IPS Andrei și-a pus cuvântul sub sintagma „Bartolomeu Anania, leul Ardealului” (Maica Ierusalima): „Pe bună dreptate, în aceste două cuvinte e rezumată toată ființa lui (...). Această personalitate a sa o poți simți așa cum a fost mai mult cu sufletul. Este o datorie duhovnicească să îi cinstim memoria acum, la 100 de ani de la nașterea sa” a spus IPS Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
„Mă gândeam, când am văzut acest titlul, Rotonda ... că părintele Ioan Pintea putea să pună „Rotonda plopului aprins Bartolomeu Valeriu Anania”, pentru că, pentru unii dintre noi, a fost însoțitor al creșterii și a împlinirii noastre așa cum împlinesc plopii drumul!” a spus, la rândul său, pr. prof. dr. Ioan Chirilă, care a remarcat că „ceea ce facem se înscrie perfect în ceea ce îmi place mie să spun și să numesc cultură euharistică, o cultură care lipsește din țara noastră. Tradusă brut, cultura euharistică este cultura mulțumirii, adică să fii mulțumit cu ce ai și să fii mulțumit cu ceea ce ți se dă, cu ceea ce primești, pentru că altfel, distorsionezi totul. Și, să știți că mitropolitul Bartolomeu a fost mulțumit, absolut cu toate, cele care i s-au dat și cu toate cele pe care le-a primit și le-a purtat!” (pr. prof Ioan Chirilă).
Și intervențiile celorlalți invitați au creionat statura de cărturar și păstor ortodox a lui Bartolomeu Valeriu Anania. „Cred că putem spune că o bună parte din generația de mai bine de douăzeci de ani a Bisericii este blocată în Bartolomeu Anania, adică blocată în firesc, în cinste, în demnitate, în aceste virtuți pe care dânsul le-a întrupat și le-a cultivat constant în întreaga sa viață” (pr Bogdan Ivanov); „Am întâlnit în mitropolitul Bartolomeu un tânăr!” (pr. Ștefan Iloaie); „Pe acest om cu cuvânt puternic, Dumnezeu l-a rânduit să reînnoiască misiunea ortodoxă la Cluj” (pr. Jan Nicolae).
Amfitrion și moderator al întâlnirii, Ioan Pintea a opinat că „dacă am trăi vremuri normale, din punct de vedere educațional și cultural, IPS Bartolomeu, scriitorul Valeriu Anania ar trebui să fie în manualele școlare, așa cum la un moment dat era Agârbiceanu, era Gala Galaction, pentru că el face parte din stirpea acestor oameni de cultură”, iar păr. Andrei Coroian a povestit cum ierarhul l-a îndemnat stăruitor să scrie.: „Eu nu i-am cunoscut latura aceasta aspră, administrativ; întotdeauna se comporta cu dragoste”. Nicoleta Pălimaru a vorbit despre figura celui evocat, regăsită în cartea sa „Un jurnal cât o școală” (Ed. Limes, Cluj-Napoca 2021), iar dr. Mircea Gelu Buta a făcut o evocare a lui Bartolomeu Valeriu Anania din perspectiva aplecării acestuia față de medicină și rolul preotului în ecuația tratării bolnavului. Prof. Olimpiu Nușfelean a aruncat o privire de scriitor asupra operei și predicilor lui Bartolomeu Valeriu Anania.
În cursul rotondei culturale de la Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, un grup de maici de la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii” din Salva a susținut un scurt moment de colinde.
Citiţi şi:
- Mitropolitul Andrei, luni, la Bistriţa. ROTONDA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA 100 DE ANI DE LA NAȘTERE
- ROTONDA BARTOLOMEU VALERIU ANANIA 100 DE ANI DE LA NAȘTERE
- Biblioteca Județeană: Centenar Bartolomeu Valeriu Anania
- In memoriam Bartolomeu Anania, la Centrul Cultural Catehetic "Sfântul Arhidiacon Ştefan" Maieru
- Ioan Pintea, invitat la Memorialul Bartolomeu Valeriu Anania
Comentarii
Dorinta, din păcate neândeplinită, a IPS Bartolomeu Anania a fost ca orasul Bistrita să aibă un muzeu de artă religioasă. In anul 2006 Inaltul ierarh Bartolomeu a intervenit pe lângă reprezentanţii BNR să cedeze Consiliului Judeţean clădirea de pe Odobescu,11 unde urma ca dupa reabilitare să fie amenajat muzeul. După restaurarea clădirii fostului sediu al BNR, in anul 2012 Radu Moldovan a schimbat destinatia acesteia si a mutat aici Biblioteca Judeteană desi se stia că spatiul respectiv este insuficient. Asadar, după mutarea bibliotecii s-a ajuns la o improvizatie prin construirea unei anexe inghesuită in parculetul din incintă, fara a se putea realiza o legatura functională cu vechea clădire. Si iata cum dintr-o „gandire” idioată, orasul Bistrita s-a ales fără un muzeu de artă religioasă, dar si fără o bibliotecă publică modernă si functională.
Totusi, chiar dacă, după reabilitare in cladirea fostei filiale a BNR a fost mutată Biblioteca Judeteană, dorinta IPS Bartolomeu ar trebui indeplinită, prin amenajarea la Bistrita a unui muzeu de artă religioasă, eventual chiar in cladirea protopopiatului unde a functionat o lungă perioadă de timp Muzeul Judetean. Ar fi un gest de cinstire a memoriei Inaltului prelat iar muzeul de artă sacră de la Bistrita sa poarte numele "Muzeul Bartolomeu Anania".
Cu atât mai mult cu cât, vrednicului de pomenire IPS Bartolomeu Anania nu i-a fost respectată nici măcar dorinta de a fi inmormantat la Mănăstirea Nicula, asa cum a cerut prin testamentul sau: „Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp”. Dupa cum se stie a fost inmormantat in subsolul Catedralei din Cluj unde a fost adus pamant de la Nicula si presarat simbolic peste sicriu, ceea ce nu inseamna „groapă de pământ reavăn”.
Dorinta, din păcate neândeplinită, a IPS Bartolomeu Anania a fost ca orasul Bistrita să aibă un muzeu de artă religioasă. In anul 2006 Inaltul ierarh Bartolomeu a intervenit pe lângă reprezentanţii BNR să cedeze Consiliului Judeţean clădirea de pe Odobescu,11 unde urma ca dupa reabilitare să fie amenajat muzeul. După restaurarea clădirii fostului sediu al BNR, in anul 2012 Radu Moldovan a schimbat destinatia acesteia si a mutat aici Biblioteca Judeteană desi se stia că spatiul respectiv este insuficient. Asadar, după mutarea bibliotecii s-a ajuns la o improvizatie prin construirea unei anexe inghesuită in parculetul din incintă, fara a se putea realiza o legatura functională cu vechea clădire. Si iata cum dintr-o „gandire” idioată, orasul Bistrita s-a ales fără un muzeu de artă religioasă, dar si fără o bibliotecă publică modernă si functională.
Totusi, chiar dacă, după reabilitare in cladirea fostei filiale a BNR a fost mutată Biblioteca Judeteană, dorinta IPS Bartolomeu ar trebui indeplinită, prin amenajarea la Bistrita a unui muzeu de artă religioasă, eventual chiar in cladirea protopopiatului unde a functionat o lungă perioadă de timp Muzeul Judetean. Ar fi un gest de cinstire a memoriei Inaltului prelat iar muzeul de artă sacră de la Bistrita sa poarte numele "Muzeul Bartolomeu Anania".
Cu atât mai mult cu cât, vrednicului de pomenire IPS Bartolomeu Anania nu i-a fost respectată nici măcar dorinta de a fi inmormantat la Mănăstirea Nicula, asa cum a cerut prin testamentul sau: „Doresc să fiu înmormântat în groapă de pământ reavăn, având deasupra piatra pe care mi-am pregătit-o din timp”. Dupa cum se stie a fost inmormantat in subsolul Catedralei din Cluj unde a fost adus pamant de la Nicula si presarat simbolic peste sicriu, ceea ce nu inseamna „groapă de pământ reavăn”.
Adaugă comentariu nou