Ca într-o nouă facere a lumii

Moto:

Țin în mâini hăul.

Cineva mă pândește de după secera lunii.

                          ( V. Marica, Ziua jăraticului)

Acum darul lui Dumnezeu trebuie spus, ne îndeamnă Sfântul Simeon Noul Teolog. Darul e Învierea, simțind-o în gânduri, abur sufletesc, obraji, pași, cumpătare și slavă. Suie slavă de Înviere într-o nouă facere a lumii, aflând partea călăuzitoare din noi. Acum, așezând florile smereniei la poalele Crucii, spunând că Nădejdea este Tatăl, Scăparea este Fiul, Acoperământul este Duhul Sfânt,  ziua și noaptea au ardere și bunătate, teamă de vrăjmășie și dor de ceea ce trebuie îndreptat. Zilele și nopțile Patimilor simt apa Duhului, adâncimea și limpezimea ei, cercetând adâncimea și limpezimea râului ființei care, atunci când va lumina Harul, oare va fi Acolo? Întrebării i se alătură o alta, a Sfântului Grigorie de Nazianz: Tu cum ești când vorbești cu Dumnezeu?

Suntem în bucuria luminii și în rana ei, într-o avanpremieră a Judecății de Apoi.  Suntem pe Via dolorosa în urma lui Iisus. Cât  pământ și cât cer e în noi?  Mergem pe Via Dolorosa ca pe o dungă de deal desenată de privirea Mântuitorului, simțind pe umeri  șuierul din lemnul Crucii și pe buze sarea suferinței. Cine vrea să se asemene cu Domnul, scria Precuviosul Părinte Arsenie Boca în „Învățămintele regilor”, în cruce să se asemene, acceptând că suferința mistuie păcatul. Slăbănogului, ascultându-i Dumnezeu ruga, în locul unui an de suferință pe pământ i se dau trei ceasuri  în temnițele iadului, numai că după doar un ceas petrecut în iad, părându-i-se că se află acolo de sute de ani, slăbănogul se ruga  să-și ducă mai departe pe pământ suferințele. Ajunge din nou pe pământ povățuit de cuvintele Îngerului: Pentru tine nu este altă cale spre cer decât Calea Crucii arătată de Dumnezeu-Omul. Calea  Crucii te face să suferi...

Pe Cale Crucii ne întâmpină mântuirea, căci: Aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa. Ieșim din păcat spre  a fi altfel când vom auzi rostindu-se la ușă de biserică: Deschideți, boieri, porțile să intre Împăratul Măririi! Vom ști că cel ce a trecut prin piatra pecetluită ne face și pe noi să  dăm la o parte piatra neputinței, simțindu-ne fiii Învierii, propovăduind cuvintele Sfântului Pavel: Dacă Hristos nu a  înviat, zadarnică (...) este credința voastră ( Corinteni 15,14).

                                                                                 Valentin Marica