Câmpie transilvană

Câmpie transilvană
Cu cerul în liniştea gândului
Din adâncul izvoarelor tale
Îmi ţes firul cald al cuvântului.
Mereu îndrăgostită
De fiecare uliţă, de fiecare poartă
De acest pământ
Unde macii ard mai viu ca oriunde.
Chiar dacă eşti plecat
Şi-ai dat uitării
Cărările ce-şi culcă chipu-n grâne
Din margine de timp te mai recheamă
Un tresărit de frunză,
Un abur cald de pâine.
Câmpie transilvană
Cu tâmplele spuzite de floare şi de rod
Eşti calea mea de pace şi lumină.