Virginia Brănescu, la împlinirea vârstei de 89 de ani

PARCUL
(D-lui primar Ovidiu Crețu)

Pe verde de mătase chinezească
A poposit o frunză-ngălbenită,
Peisaju-i colorat ca o ispită
Menit în suflet să mai poposească.

În lumea de ispite-ncrâncenată,
O oază de lumină-ți dă odihnă,
Aduce liniștirea cea divină
Peste durere, ofuri, albă pată.

Se zbenguiesc copiii pe rotile
Păziți de mame și bunici severe,
Pe tobogane și rotunde sfere
Plutesc, țipând voioși a fericire.

Mai stă un moș cu un nepot în brață
Privind în lac la peștii cei roșcați
Ori pestriți, alb cu negru tot pătați
Și-l bucură priveliștea măreață.

POȘTAȘUL
(domnului Scurtu)

Bate-n geam, aduce-o veste
Pensia, sau ziarul nou,
Are și el o poveste
În care-i un mic erou!

Îi știe pe fiecare,
Care? Cum? și Cine? Ce?
Îl dorim în așteptare,
Să vină am da orice!

Cu pixul după ureche,
Cu tașca doldora-n spate,
E-un erou fără pereche,
Zâmbind tot cu bunătate.

Noi sărimcasă-I deschidem,
Moși, cumetre, tot orașul,
Și-l primim cu bucurie:
-Săriți! Că vine poștașul!

Dar de când cu televizorul,
Cu mobil, cu internet,
Eroul își pierde zborul,
Totul se face pe net!

Încurând el va dispare,
Cardul, bancomat și net,
Zilele ce trec fugare
L-or scoate și din buget!

Ne rămâne-n amintire
Un erou, iubit, un zeu,
Și nepoții cu uimire
L-or cunoaște din muzeu!

Astăzi trece, vine mâine,
Tot ce-a fost acum s-a dus;
Portretul lui va rămâne
Vremurilor ce-au apus!

INIMII MELE

Bătut-ai o viață-ntreagă
La bine și la rău vibrând
Și-ai tresărit la orice gând
Cu mine-n alianță dragă.

Și ți-am șoptit și rău și bine,
Mi-ai fost un confident fidel,
Chiarcând m-am rătăcit rebel
Și dorul a fugit de mine!

Ai merita cu prisosință
Un premiu de fidelitate
C-ai râs și-ai plâns cu a mea ființă
În clipe bune, sau păcate!

Acum mă mir că mai exiști
Și-mi bați în piept tic-tac-ul vieții
Și-n geana tristă-a dimineții
Te lupți în viață să reziști.

Și ai bătut cât ai voit
Trudindîn poarta vieții mele
Cuzâne multe și cu iele
Viața asta mi-ai tivit!

Azi, inimă, ți-am acordat
O audiență-n ceasuri grele,
Că-mi strigi într-una, sacadat,
Că măașteaptă vremi rebele!

Dar astăzi, calea ne desparte,
Căci viața nu-mi mai dă prinos
Rămâi cu dorurile-n carte
Și nu uita: SĂ SCRII FRUMOS!