Ciurea Florin

Ziua ta

A venit şi ziua ta,

Ce să fac să-ţi dau ceva.

Să-ţi dau un crin,

Sau poate un trandafir

Chiar nu ştiu ce să fac,

Şi vreau să-i dau un sfat.

Sunt foarte inspirat,

De ce ţi-ai dori,

În viaţa de zi cu zi

Vreau să-ţi dau ceva,

Dar pe măsura ta.

Iarna

A venit şi iarna grea,

Cu zăpadă şi cu nea

Şi cum norii-s plini de apă,

Solu-i plin de gheaţă.

Nu-s raze calde de la soare,

Nu sunt păsări călătoare,

Nici rândunele cântătoare,

Sunt trişti aici, vorbind,

Căci jale mare-i pe pământ.

Zi de toamnă

A venit şi toamna,

A venit şi ziua

La care mă tot gândesc

Ce mi-a dat tatăl ceresc.

Eu mă rog pe zi ce trece,

Ca Dumnezeu să nu plece

Să vină să mă ajute,

De acel rău ce e iute.

Toamna e şi ziua mea,

Vreau să mă bucur de ea,

Să petrec, să mă simt bine,

Şi să te bucuri cu mine.

Toamna este ger cumplit,

Şi afară-i înăsprit,

Ziua este şi mai scurtă,

Iar noaptea e tot mai lungă.

Mătuşa

Mătuşă, cât te iubesc,

Nici nu pot să-ţi povestesc,

Căci mi-ai dat ce mi-am dorit

Chiar şi-un zâmbet fericit.

Eşti un diamant din rai,

Coşi un catralion de bani

Eşti prinţesa tuturor

Şi regina zânelor.

Eşti cea dintâi femeie minunată

Şi cea mai bună mătuşă apropiată

Să te rogi la Dumnezeu,

Să-ţi dea bine încătrău.

Mi-ai deschis şi uşa de la casă,

Eşti o lumină trandafirească

Ai zâmbetul aşa de pur,

Şi inima la fel, oricum.

Te iubesc cât vei trăi,

De le 0 pân’ la mii,

Şi-ţi voi da cât voi avea,

Căci tu eşti mătuşa mea.

Dar atunci când nu-i mai fi,

Încet, încet mi-oi aminti,

Cine-ai fost cine-i fi,

Căci eu te voi însoţi.

Iar acum îţi spun salut,

Căci ai să te duci în lut.

Şi de acolo nu mai vii,

„În veac, pururi, Amin!”

Bunica

Bunico, cât te iubesc

Eu pot să îţi povestesc,

Într-un mod de-al meu aparte,

Ce l-am învăţat din carte.

Te iubesc cu ce-i al meu,

Cu putinţă şi cu greu,

Şi cum doru-mi singurel,

Te iubesc încetinel.

Bunica mea eşti şi vei fi,

Până-atunci ce vei muri

Căci atunci nu-i mai fi,

Şi eu îmi voi aminti.

Bunico, când vei muri,

Îmi va fi dor de ochii tăi brumării,

Şi atunci voi demonstra,

Căci poezia asta o voi păstra.

Bunico, nu te pot uita

Cât trăiesc pe lumea asta,

Căci mi-ai dat acel sfat bun

De am luat-o pe un drum.

Dumnezeu să te iubească,

Să-ţi dea putere omenească,

Ca să poţi trăi în lume,

Şi să-ţi spun ce am de-ţi spune.

Iar acum să nu te plângi,

Să te poţi pune-n genunchi,

Să te rogi la Dumnezeu,

Să auzi şi sfatul meu.

Iar acum bunica mea,

Îţi aduc un „La mulţi ani!”

Să trăieşti sute de ani,

Fericită ca în rai.

Bunico, când va fi momentul,

Eu îţi aduc ca omagiu,

O floare împerecheată,

Şi-ţi aduc mormânt de piatră.

Mama

Mama este visul meu

Doar prun mama sunt şi ea,

Cât de mic sunt chiar acum

Pe mama n-o uit în drum.

Mamă te iubesc mereu,

Şi de-i bine şi de-i rău,

N-am să te uit niciodată,

Căci tu mi-ai dat mie viaţă.

Chiar de ninge, chiar de plouă,

Şi de cum afară-i rouă,

Mamă, te iubesc, oricând,

Şi poezia asta-ţi cânt.

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc

Şi să pot să te-nsoţesc,

Căci tu mi-ai dat mie viaţă,

Şi m-ai înfăşurat în albă aţă.

Eşti cea mai bună dintre toate,

Căci mi-ai dat ce mi-am dorit,

Un pom mai înflorit,

Şi mi-ai dat chiar şi de toate.

Pe tine n-am să te uit,

Şi de-oi fi să cer împrumut,

Căci eşti calea către rai,

Orice ţi-am cerut, îmi dai.

Îţi doresc tot ce-ţi doreşti,

Dorinţele să le-mplineşti,

Şi cât vei trăi să fii

Bucuroasă-ntre copii.

Nu-ţi face griji pentru mine,

Căci am să trăiesc în lume,

Şi-o să fiu mult fericit,

Şi de dorinţe-mplinit.

Mamă, şi când nu-i mai fi

În mintea mea o să fii,

Şi-o să spun că-mi pare rău,

Dacă ţi-am făcut vreun rău.

Ursul carpatin

Ursul carpatin e mare,

Şi el face o plimbare,

Acolo, pe la mine-n vale,

Unde gustă o gustare.

Mâncare-acolo el nu are,

Şi de aici vine-n vale,

Să mănânce mai cu poftă,

Pentru că pe el nu-l costă.

El mănâncă numai oi,

Şi toată ziua e vioi,

Iarna ursul hibernează,

Vara pe om îl urmează.

Cartea

Carte ai, calea către-nvăţătură,

Doar ea este cu lecţia pură.

Cartea ne arată drumul,

Şi noi s-o urmăm cu Domnul.

Ea nu ne-nvaţă greşit,

De la El să fi primit,

Ea ne-nvaţă-n lung şi-n lat,

Şi ne duce-ntr-un palat.

Pe ea să o ascultăm,

Căci bine o să umblăm,

Şi-o să-ajungem acolo, sus,

Şi o să privim în jos.

Cartea sugerează totul,

Prin ea a ajuns poetul,

Doar ea ne-nvaţă multe,

Şi ne oferă cunoştinţe.

Iisus Hristos

Doamne, IIsuse hristoase

Dăm şi mie vlagă-n oase,

Dă în trupul meu putere

Să se apere de rele

Doamna Ţie să-ţi dau viaţa,

Şi acum să termin aţa

Căci am cusut până acum

Căci eu am să merg pe-al drum

Iisus, dacă te iubesc,

Dăm putere să trăiesc,

Şi să pot să povestesc,

În poezie-ţi mulţumesc.

Hristos, Tu eşti Tatăl meu!

Pe tine te iubesc eu,

Şi pe Tine te doresc,

Pentru că eşti Tatăl ceresc!

Colinda lui Ierusalim

Doamne, tu, Ierusalime,

N-ai lăsat să intre-n tine,

Pe Hristos, acel domn care,

Este împărat mare.

Doamne, tu, Ierusalime,

N-ai lăsat să intre-n tine,

Pe maica ce l-a născut,

Pe domnul numit Iisus.

Nu ţi-a fost milă de ea,

Ce l-a născut în ieslea ta

Pe Hristos, acel domn care,

Este Împăratul Mare.

Despre Iosif şi Maria

Ce trăiau în vremea ceea

Ce-aş spune ei despre ei,

Că sunt împăraţii mei.

Iarna a sosit

Afară a-nceput să ningă

Şi eu învăţ o colindă,

S-o repet pân’ la Crăciun

Căci atunci am să v-o spun.

Am să vă spun o colindă,

Când mai tare o să ningă,

Dar la oamenii cinstiţi,

Şi la copiii cuminţi.

Crăciunul soseşte încet

Pentru copii e perfect,

Dar la oamenii adulţi,

Care cred că sunt în munţi,

Le este frică de numai’

Căci a apărut şi bruma

Căci a apărut zăpada,

Este-mbulgărită strada.