Cărți primite de astriștii năsăudeni

Paul Tanco (1843-1916) Contribuții documentare, Adrian Onofreiu, Dan Lucian Vaida, considerații introductive conf. univ. dr. Ion Cârja, cu aportul muzeografilor Rodica Pop, Carmen Rontea, Gabriela Molnar, Cornelia Vlașin, Dan Prahase și Dumitru Rotari. O carte care aduce în vizor un fragment din Istoria Țării Năsăudului, legat de personalitatea lui Paul Tanco, născut în Monor, cu studii în satul natal, la Năsăud, Bistrița, Blaj și Viena, și cu doctoratul luat la Graz. Revine la Năsăud ca profesor de matematică, luând și funcția de director în mai multe mandate, fondator al băncilor Aurora și Mercur, susținător al Societăților VRR și Mariana, președinte al Desp. ASTRA Năsăud (1900-1905), susținător al fondurilor grănicerești din care se acordau burse tinerilor școlari sau studenți năsăudeni etc. Volumul insistă pe cele 56 de scrisori trimise unchiului său, Petru Tanco, pentru ajutor în timpul studiilor liceale și universitare, pentru că tatăl lui Paul a fost ucis de unguri în revoluția din 1848-1849, scrisori prin care aflăm cum a revenit și slujit ca profesor la Năsăud. Astriștii năsăudeni își doresc lansarea cărții atât la Muzeul năsăudean, cât și în Aula CN„G. Coșbuc”, unde cei prezenți pot afla, la cei 110 ani de la moartea lui Paul Tanco, cine a fost și ce a făcut pentru Năsăud acest profesor, director, președinte… Paul Tanco. În acest fel s-ar putea răspunde la întrebarea: Unde sunt cei ce nu mai sunt? – În inimile noastre!

            Revista Arhivele Bistriței, an XI, Fascicula 1(27): Istoricul organizării administrative a teritoriului actualului județ Bistrița-Năsăud, coordonator Mircea Gelu Buta, editura Presa Universitară Clujeană, 2026., în care profesorul universitar dr. Mircea Gelu Buta ne face un documentat istoric al administrării teritoriilor din Ardeal, organizate sub formă de comitate, districte sau scaune, în perioada mai veche, sau județe (cu sau fără plase), comune, orașe, municipii, mai târziu... Până la mijlocul sec. al XIX îl are colaborator pe Mihai Georgiță (șef Serviciul Jud. Bihor Arhivele Naționale), Pentru mijlocul sec. al XIX-lea, anii 1848-1849, amănunte relevante ne oferă date certe, Dr Adrian Onofreiu (Serviciul jud. BN al Arhivelor Naționale), care evidențiază ținuturile românești (Ținutul Reteagului cu 7 căpitanate: Reteag, Năsăud, Giurgești, Dej, Șomcuta, Sf. Petru și Gherla), autor care ne prezintă pe larg și Districtul Năsăud (1861-1876), după care ținutul năsăudean va face parte din Comitatul Bistrița-Năsăud organizat în 6 cercuri (Năsăud, Rodna Veche, Prundu Bârgăului, Șieul Mare, Beșineu/ Viișoara și Iad/ Livezile. Cercurile Sângeorz și Zagra au fost desființate). Prin Decretele Regale din sept. și dec. 1925 aflăm și noile denumiri ale unor comune (Ex: Sâniosif = Poiana Ilvei; Hordou = Coșbuc etc). Hortiștii (după 1940) au revenit la comitat/ varmegye, cu 4 plase/ jaras…, alcătuite din comune (Plasa Năsăud = 22 localități). Modificări administrative au loc în anii 1944, 1949, 1950, când localitățile ce depindeau de Năsăud făceau parte din Regiunea Rodna, ulterior, regiunea Cluj….Pentru organizarea administrativă, în cele 41 de județe de astăzi, s-a lucrat 3 ani (1965-1968), reforma administrativă dovedindu-se valabilă și eficientă peste o jumătate de secol, până în zilele noastre (1968 - azi). Probabil, interesul național va determina o altă organizare, mult mai eficientă pentru viitor, în care cel mai protejat ar trebui să fie satul românesc tradițional… Oare?!

            Cartea Spitalului orășenesc „Dr. George Trifon” Năsăud. Momente și Documente, autori Călin Emilian Cira și Georgică Cira, cu un Cuvânt înainte al actualului manager, jurist Daniel Marcu, editura Actual, Cluj-Napoca, 2025, 266 pagini. Cartea prezintă serviciile sanitare încă de pe vremea regimentului de graniță, ajungând cu exemplificările până la Spitalul modern de astăzi, aflat în plin proces de eficiență și dotare din ce în ce mai complexă. Sunt consemnați primii inițiatori ai unui spital nou la Năsăud, locațiile care au găzduit serviciile sanitare, asistentele și medicii care au depus interes în protejarea stării de sănătate a populației din ținutul năsăudean... Este evidențiat meritul medicului George Trifon, absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, care, preluând la Năsăud secția de obstetrică-ginecologie (1951), în calitate de director (1959) a inițiat și organizat noi secții sanitare propice muncii de ocrotire a sănătății pacienților, a asigurat ambulanțe pentru deplasările în teritoriu, a dotat secțiile de ocrotire a celor bolnavi, a facilitat încadrarea cu medici și asistente de înaltă calificare… La insistențele sale, din anul 1961 încep lucrările pentru Policlinică (azi Policlinica veche), care intră în funcție în 1966, iar din 1976 face demersuri la autoritățile locale, județene și Ministerul Sănătății pentru a aproba înființarea și construirea unui spital cu circa 430 de paturi, cu o Policlinică nouă, cu secții de boli interne, chirurgie, ginecologie, pediatrie, anestezie și terapie intensivă, pentru a servi pacienți din peste 58 de localități, din care două orașe, 20 de comune și 36 de sate. Cu eforturi consistente, apelând și la alți năsăudeni cu funcții de răspundere la București (Sabin Sas - director general în Comitetul de Stat al Planificării), folosind și echipe de voluntari pe cheltuiala directorului George Trifon, se termină spitalul, și din 1984 încep dotările acestuia, mutarea farmaciei în spital, iar ziarul „România liberă” din 10 ian. 1985 consemna: „În orașul Năsăud a fost dat în folosință noul spital orășenesc cuplat cu policlinică, cu 430 de paturi. Așezământul, care asigură activitatea secțiilor de interne, chirurgie, obstetrică-ginecologie, nou-născuți, pediatrie, secție de terapie intensivă – deservește locuitorii de pe Valea Someșului..”. Directorul George Trifon și-a văzut visul împlinit înainte de a se pensiona (1986), urmând să preia  funcția de director alți medici, la fel de valoroși – Nicolae Țârlescu, Bielz Roland-Peter, Szilagyi Harald Andrei, Călin Gh. Bușiță,  George Adrian Ioan (fiul primului director al acestui spital), juristul Daniel Marcu (din 2017). Fiecare director a reușit să-i îmbunătățească performanțele, să-i asigure dotări superioare. Anexele și fotografiile fac deliciul volumului. Datele și pozele privind construirea Bisericii spitalului răspund altor curiozități umane, iar necrologul celor plecați spre infinita veșnicie dezvăluie nemărginita durere a cruntei despărțiri… Cartea dezvăluie numeroase amănunte pe care cititorii le pot afla doar dacă și-o procură.. Frumoasă carte, cinste cui te-a scris…

            Recent am primit sub semnul binecuvântării, cartea părintelui Ioan Pintea, Proximități și mărturisiri. Jurnal, editată de Polirom, Iași, 2025 cu un elegant autograf („Pentru Ioan Seni, o carte numai bună de citit. Cu binecuvântare și prețuire maximă. Ioan Pintea, 2026”). Este cartea despre care au vorbit magistral (joi, 19 febr. 2026), în sala festivă a Protopopiatului Năsăud, pr. protopop Ovidiu Sermeșan, pr. protopop Ioan Dâmbu, învățătorul Ioan Bindea și pr. Crin Triandafil Teodorescu. Mulțimea de preoți, prezenți din ținutul năsăudean, au făcut sala neîncăpătoare, și cu atât mai atentă la cele expuse din prezidiu. Încântător a fost și discursul autorului care și-a cucerit auditoriul prin amănuntele picante redate în acest interesant jurnal. Am parcurs doar câteva pagini, întrerupându-mi cititul altui volum, și mi-am dat seama că este cartea care poate fi așteptată cu interes de către cititori, carte care atrage publicul spre citit, spre lectură, carte pe care n-o poți abandona, oricât ai fi de preocupat cu altceva… Iată ce-și doresc cititorii… Mulțumiri și felicitări…

Prof. Ioan Seni, Năsăud