Castanul Annei Frank

Recent Muzeul Judetean a găzduit o expozitie itinerantă de fotografii prin care ne-a fost prezentată povestea Annei Frank. La 70 de ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, anotimpul spectaculoaselor flori de castan, e o perioadă potrivită pentru a ne reaminti, soarta crudă a milioanelor de victime nevinovate ale războiului și de a medita asupra valorilor fundamentale și a fragilității vietii.

Prizonieră timp de doi ani în mansarda secretă tanara Anne Frank privea cerul prin singura fereastra care nu a fost acoperită, printre ramurile unui castan despre care a scris în jurnalul său:
„Aproape în fiecare dimineață mă duc la mansardă pentru a expira aerul îmbacsit din plămâni, de la locul meu preferat de pe podea mă uit în sus la cerul albastru și la castanul, pe ale cărui ramuri picături de ploaie mici strălucesc, aparând ca argintul, și la pescăruși și alte păsări, care planeaza în vânt. Atâta timp cât acesta există, m-am gandit, și aș putea trai sa-l vad, acest soare stralucitor, cerul fara nori, atat timp cat acestea durează nu pot fi nefericită.”

Castanul Annei Frank a trăit, păstrându-i vie memoria pană în anul 2010. În 1993 pentru a combate urmările unei poluari accidentale în urma scurgerii unui rezervor de combustibil, primaria Amsterdam a cheltuit 160.000 de Euro pentru a salva copacul. Între 2005 si 2007 au existat preocupări privind soliditatea copacului. Proprietarii clădirii muzeului Anne Frank, speriați de faptul ca ar trebui să plăteascã daune în cazul în care copacul ar cădea peste cladire, au dorit sa-l taie. În urma intervenției publicului copacul cu o vârstă estimată între 150 și 170 de ani a fost salvat de la tăiere fiind emise în acest sens mai multe hotarâri judecatoresti. Castanul se prăbușește pană la urma în urma unei furtuni puternice fără a produce daune. S-a apreciat că masa uriașului copac depășea 27 de tone. Din trunchiul rupt la un metru de sol au dat imediat lăstari existând sperante ca acestia vor da o noua viață copacului.

Dar copacul și lupta purtată în ultimii ani pentru salvarea lui au atins în final un obiectiv remarcabil, readucând în memoria colectivă Holocaustul și reînnoind în acest fel apelul global pentru toleranță și respect reciproc. Castanele culese din el și plantate în toata lumea continua să împrăștie în continuare mesajul. Un final de viața grandios și demn pentru acest copac.

În 13 Mai 1944 Anne Frank scria: „Castanul nostru este în plină floare. Este acoperit cu frunze și este chiar mai frumos decât anul trecut.”

Expoziția itinerantă a plecat mai departe, au ramas în urmă castanii înfloriți. De sub coroanele lor putem adăuga și noi, chiar astăzi, o frunză în castanul virtual al Annei Frank.
http://www.annefrank.org/en/Subsites/AnneFrankTree/.