În căutarea sufletului lui Rebreanu

Volumul „Un Rebreanu hăituit”, apărut în seria „Opera Omnia – Publicistică şi eseu contemporan” la Editura Tipo Moldova, sub semnătura lui Andrei Moldovan, este un spaţiu al căutării identităţii sufleteşti şi scriitoriceşti a marelui scriitor dat de plaiurile năsăudene.
Articolele şi studiile de aici sunt publicate, de-a lungul anilor, în diferite publicaţii literare, însă ele nu sunt separate unele de altele, fiind ca un proiect editorial care le dă o perspectivă comună. Convins că valoarea estetică a operei porneşte şi de la profilul psihologic al unui scriitor, Andrei Moldovan vorbeşte despre o hăituire venită din neliniştea dinspre lumesc de natură să redimensioneze abisurile lăuntrice. Copilul Liviu a fost mutat, cu familia, dintr-o localitate înaltă, astfel încât matricea cuvântului acasă, probabil, nu este reprezentată aşa cum trebuie, adolescentul dezrădăcinat devreme în şcoli străine având mereu povara neajunsurilor materiale ale familiei, lovituri de neşters primite de la viaţă, invidii şi denigrări pe măsura talentului său, solicitări de orice fel, fără număr, îndreptăţite şi neîndreptăţite, o existenţă de natură să-i cronicizeze sentimentul multiplicat de vinovăţie şi multe altele care i-au permanentizat hăituirea.
Andrei Moldovan porneşte în căutarea identităţii scriitorului pe meleagurile natale, la Chiuza, acolo unde locuia străbunicul scriitorului – Andrei Răbrean şi bunicul Samoilă Răbrean, care a servit armata ca tunar, căsătorindu-se mai apoi, la 32 ani, cu o fată frumoasă de 17 ani.
Strămoşii din Chiuza ai scriitorului intră în biografia sa cu o mare sete de cunoaştere, dar totodată cu sobrietate şi calcul, asprimi zămislitoare, totuşi, a fabulosului rural, spune Andrei Moldovan. Se pare că ispitirea pentru literatură i-a apărut mai întâi sub forma dramaturgiei lui Liviu Rebreanu, având preocupări dramatice încă dinainte de a scrie în limba română. Crizele profunde de identitate au fost soluţionate prin împlinirea în artă. Neputinţa identificării cu sine, adâncite de împrejurările vieţii care-i propuneau mai la tot pasul perspectiva risipirii, l-au determinat pe scriitor să se apropie de singura modalitate compensatorie care-i stătea la îndemână – creaţia. Acel acasă s-a risipit într-o succesiune de prezenţe printre străini, prin chirii şi internate care aveau să creeze sentimentul de provizorat, însă autorul, mai târziu, va „repara” acest acasă prin romanul de mare impact „Ion”, care vorbeşte tocmai despre proprietate şi iubirea supremă.
Cartea lui Andrei Moldovan cuprinde şi o serie de scrisori din corespondenţa cu Niculae Gheran, cel care s-a ocupat de reeditarea operei rebreniene, nemulţumit de faptul că colaborarea cu Bistriţa, spre folosul literaturii, a fost întreruptă: „Dar mai întâi ar trebui să înţeleagă şi oamenii politici români că arta şi cultura au cel puţin tot atâta importanţă în viaţa ţării ca şi o bancă sau o alegere de deputat frauduloasă. Acum, de ce încep economiile de la carte şi artă?”
Tabelul cronologic cu activitatea şi viaţa lui Liviu Rebreanu întregeşte acest volum, demn de a fi apreciat de cei care iubesc literatura şi, în mod special, pe Liviu Rebreanu.
Andrei Moldovan pune faţă-n faţă, ca într-o oglindă, omul şi opera, făcându-ne, în final, să apreciem creaţia ca pe un bun nu doar al nostru, al năsăudenilor, ci unul universal.