CE NERUŞINARE

Un cetăţean al Europei – ungurul Robert Alfoldi, director al Teatrului Naţional din Budapesta – este huiduit de partidele parlamentare de extremă dreapta din Ungaria pentru că a acceptat să închirieze sala mare a acestei instituţii de cultură pentru organizarea unor manifestări culturale şi a unui cocteil de Ziua Naţională a României de la 1 Decembrie.

Fizio-psihologii au constatat că ura ţâşneşte din fiere. Fierea iredentistă actuală a unor ţâfnoşi budapestani se vede că trece de limita nesimţirii, ajungând (deci) în patologic.

Dar, iată o admirabilă viziune despre convieţuire europeană: „Am acceptat – declara directorul Teatrului Naţional din Budapesta – pe baza convingerilor mele profunde, că, după istoria furtunoasă a celor două naţiuni, popoarele român şi maghiar să se apropie şi cu ajutorul artei şi culturii.”

Cele trei partide ultrairedentiste îl acuzau pe onorabilul Robert Alfoldi că „jigneşte sensibilitatea ungurilor”.

A căror unguri? A urmaşilor celor care au măcelărit două sate româneşti (Ip şi Trăznea) în septembrie 1940, după jaful dictat de la Viena?

Mă înclin cu respect în faţa directorului Teatrului Naţional din Budapesta şi, pe de altă parte, îl invit pe premierul Victor Orban, liderul partidului (scandalizat, scandalos, scandalizant) Fidesz să-şi primenească judecăţile. Ungurul de rând, de pe orice meridian s-ar afla, e un om normal, rezonabil, sociabil, agreabil şi lipsit de ranchiune iredentiste.