Cine construieşte şi cine dărâmă Germania: Otto von Bismarck şi Adolf Hitler (2)

Faimosul cancelar german (“der Eiserne kanzelar”- Cancelarul de Fier) îşi trecea în revistă trupele aliniate cu fală. După câteva formalităţi, merse şi se opri în faţa unui soldat din aliniament:

- Ştii să te rogi?

îl întrebă Bismarck.

- Da! Răspunse acela.

- Să aud o rugăciune!

- “Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău…” până sfârşi Rugăciunea cea mai frumoasă a creştinilor, Rugăciunea Domnească, primită de la Mântuitorul însuşi.

- Eşti neamţ de-al nostru?

- Nein. Polski.(Nu, polonez.)

- În poloneză ştii să zici?

Soldatul îngenunchie şi rosti aceeaşi rugăciune în limba polonă. Cancelarul îl ascultă până la capăt şi apoi îl întrebă:

- Pentru ce ai îngenuncheat rostind-o în limba poloneză şi în germană ai stat în poziţia de drepţi?

- Aceasta am făcut-o în amintirea iubitei mele mame, care m-a învăţat să fiu credincios.

Impresionat de cele auzite, “morocănosul” Kanzler îl privi cu mândrie, zâmbi larg şi îl îmbrăţişă cu drag, ca pe propriul său copil.

Voi, iubite mame, învăţaţi şi voi pe fiii voştri dragostea de Dumnezeu? Învăţaţi-i să se roage încă din zorii copilăriei şi să-şi împodobească trupul cu Sfânta Cruce - armă pentru întreaga viaţă, iar ei vor iubi şi pe Dumnezeu şi pe voi, purtându-vă o dragoste de neşters, precum soldatul acela din oastea lui Bismark. Astfel vă va cinsti însuşi Dumnezeu prin iubirea şi cinstirea fiilor voştri.