SFATURI pentru MAME

Nu vă temeţi!

SFÂNTA SCRIPTURĂ

Être compri, c’est être aimé.

(A fi înţeles înseamnă a fi iubit.)

Astăzi, citim împreună câteva sfaturi pentru mame pe care le-am selectat, şi pe unele reformulat, din lucrarea: Recomandări psihanalitice pentru mame, scrisă de Wilhelm Stekel.

Cu toate că Wilhelm Stekel a ajuns la concluziile de mai jos în anul 1928, ele sunt actuale şi de aceea, acest medic al sufletului, cu practică îndelungată, el însuşi tată de familie, şi-a atins scopul. Recomandările din cărţile sale sunt o piatră de construcţie pentru templul sănătăţii şi fericirii pe care o dorim Omenirii. Temelia, pentru asigurarea unui corp sănătos şi a unui tineret sănătos, se pune în copilărie. Mamele au o mare responsabilitate, alături de toţi ceilalţi din jurul ei, pentru educarea copiilor. Stekel este un precursor care a intuit influenţa copleşitoare a afluxului de excitaţii asupra psihicului copilului. Puiul de om este foarte impresionabil, fragil, putând fi foarte mult afectat de impresiile culese de timpuriu.

Din cartea: Recomandări psihanalitice pentru mame, desprindem învăţăminte scrise de Wilhelm Stekel în scrisorile sale către mame, iar eu am bucuria să vi le comunic adaptate de mine, urmare experienţei dobândită prin conversaţiile ce le-am purtat de-a lungul vremii cu mai multe familii. Aceste idei-sfaturi, cum le-am numit, au fost testate, şi, vă spun blând că sunt utile şi valoroase deoarece am văzut, ulterior comunicărilor mele cu oamenii, transformările benefice survenite în sufletul acestor fiinţe. Pe marginea cuvintelor ce le veţi citi în continuare, puteţi să purtaţi şi Dumneavoastră discuţii cu cei din preajmă, să le dezvoltaţi cu păreri proprii desprinse din viaţă şi să le integraţi pentru nevoi viitoare.

-Educarea unui copil începe încă din momentul opţiunii pentru căsătorie, iar căsătoria să se încheie din iubire reală, pentru că din căsătorii nefericite se nasc copii nervoşi.

Educarea copilului începe din prima zi a sarcinii. Sângele mamei hrăneşte copilul, forţele sufletului mamei se răsfrâng asupra copilului, gândurile şi emoţiile mamei i se transmit.

-Copilul nu trebuie să fie un înlocuitor pentru oameni fără rost şi nefericiţi, care ştiu că nu mai este nimic de făcut cu viaţa lor.

-Părinţii să nu facă din copii sediul speranţelor lor neîmplinite, să nu transfere asupra lor planurile lor ambiţioase, dar nerealizate din varii motive.

-Există o singură linie directoare a educaţiei, aceea de a-l ajuta să depăşească în mod fericit pericolele primei copilării şi ale pubertăţii şi de a-l face „independent”, adică în stare să ducă lupta pentru existenţă.

- Nu răsfăţaţi copilul! Stekel spune: „Cine nu cunoaşte tipul copiilor răsfăţaţi care devin, toţi, oameni nefolositori, avizi de tandreţe, de nepotolit în aceste cerinţe, deziluzionaţi şi morocănoşi, întotdeauna în căutare, întotdeauna cu privirea îndreptată înapoi, spre tărâmul de neuitat al copilăriei.”

-Părinţii pot contribui la a transmite copilului impresii plăcute pentru ca el să se dezvolte bine. Nu aşteptaţi prea mult de la copil! Nu vă puneţi speranţele în el! Nu visaţi la un geniu, la un copil minune, la ceva special. Copilul va fi un om cu toate calităţile şi slăbiciunile unui om.

Copilul se naşte pentru întregul Univers! El este el, dumneavoastră sunteţi dumneavoastră!

- Să vorbim copiilor despre capacitatea lui Dumnezeu de a înţelege totul şi de a ierta, să le spunem să creadă într-un Dumnezeu al iubirii şi nu al răzbunării.

- La întrebarea unei mame dacă îşi poate îmbrăţişa soţul în timpul sarcinii, Stekel răspunde: „Această întrebare conţine multă superstiţie. Fanaticul spune: te poţi îmbrăţişa numai dacă vrei să procreezi. Alfel este un păcat. Preoţii raţionali râd de aceşti fanatici care vor să transforme viaţa frumoasă într-o vale a plângerii. Dar există şi medici care propovăduiesc abstinenţa pentru a nu dăuna copilului. Eu nu am remarcat niciodată aşa ceva. Cunosc căsătorii în care iubirea a fost practicată până la limita posibilului, amândoi soţii fiind de acord să se iubească, şi copiii au fost superbi, s-au dezvoltat admirabil. Şi poate tocmai de aceea! Plăcerea iubirii aparţine necesităţilor vieţii, ea întreţine tinereţea şi bucuria de a trăi.”

Despre opera: Recomandări psihanalitice pentru mame vom continua să vorbim.