Mircea Daroși: Dimensiunea umană a salutului

          În viața de zi cu zi, cel mai obișnuit obicei statornicit în relația dintre oameni este salutul prin ,,strângerea de mână”. El funcționează aproape în orice situație, la întâlnirile cu prietenii sau cunoscuții, la muncă ori în diverse activități socio-umane, în vizitele diplomatice sau de afaceri, simbolizând politețea, respectul  și simpatia față de interlocutori. Strânsul mâinii este un obicei universal și cea mai răspândită formă de salut cunoscută în istorie. Se pare că grecii antici și ulterior romanii o practicau pentru a se asigura că cealaltă persoană  nu este înarmată. Astfel, gestul era un simbol al egalității și al încrederii reciproce.

            Potrivit altor surse legate de acest subiect, obiceiul datează de la regii babilonieni care strângeau mâna uneia dintre statuile ce reprezentau zeii pentru a fi creat transferul de putere de la zeu la rege. De-a lungul istoriei, gestul a devenit un salut cu dimensiuni etice care poate aduce oamenii mai aproape unii de alții. Eticheta modernă s-a dezvoltat atât de mult, încât strângerea de mână este văzută  astăzi ca un semn al obișnuinței prin care se transmit cele mai alese stări sufletești. Cineva spunea că, ,,Prietenul care ne dă mâna cu o înțelegere cordială și ne privește direct în ochi în același moment produce o senzație că proprietarul mâinii are o inimă caldă ” Un simplu zâmbet și o strângere de mână pot face minuni în relațiile interumane. În ziua de astăzi, a strânge mâna cuiva, indiferent dacă este bărbat sau femeie, înseamnă în primul rând politețe. Fiecare gest este însoțit de o formulă verbală. În timp ce bucureștenii se salută cu ,,Bună ! ”, ardelenii își spun ,,Servus  !”, maramureșenii ,,Noroc ! ” iar bănățenii ,,Ciau  ! ”. De asemenea sunt folosite și saluturi religioase, precum ,,Doamne ajută ! ”, ,,Domnul cu Tine ! ” sau formule specifice anumitor săbători creștine cum ar fi cele   de Paști, când se spune ,, Hristos a Înviat !/ Adevărat  a Înviat ! ”

               Legat de importanța și frumusețea acestui gest uman s-a creat un ,,Cod al bunelor maniere” care aduce un plus de culoare vieții, iar pe plan internațional, ziua de 21 noiembrie este declarată ,,Ziua Mondială a Salutului”.   În cultura noastră tradițională, simbolul mâinii are multe valențe metaforice,  care în anumite contexte intră în componența unor  expresii și locuțiuni, cum ar fi : ,,  A cere mâna cuiva ” (A cere pe cineva în căsătorie )- ,,I-a cerut mâna de față cu prietenii ” ; A avea mână bună ” ( A fi îndemânatic, a purta noroc cuiva ) ; A-și pune mâna pe inimă ” (A promite să spună adevărul )- Nu eu am fost. Pun mâna pe inimă ; ,,A da pe sub mână ( A da pe ascuns ) –,,Peste mână ” (Incomod, greu )- Mi-e peste mână să ajung de dimineață ; ,,A fi mână de fier ” ( A fi autoritar ) – Toată lumea e de acord cu el, e mână de fier ; ,,A băga mâna în foc ” (A garanta pe cineva, ceva )- Bag mâna în foc că el nu este vinovat  ; ,,A sta cu mâinile în sân ” (a nu se implica )- Stai cu mâinile în sân și privești cum se ceartă ; ,,A fi mâna dreaptă a cuiva ” (A fi de încredere, a fi de folos )- Mă ajută mereu, e mâna mea dreaptă ; ,,A avea mână largă ” ( A fi darnic )- Gigi e mână largă pentru oricine  ; ,,A uita de la mână până la gură ” (A uita repede ) - Nu te poți baza pe el, uită de la mână până la gură ;,,A băga mâna până la cot ” (A fura mult )- Nu s-a mulțumit cu puțin și acum e arestat ; ,,A veni cu mâna goală ” ( A nu aduce nimic  )- A venit la noi cu mâna goală. Exemplele ar putea continua. Bogăția și frumusețea acestor expresii, ca și salutul prin strângerea de mână fac parte din comoara inestimabilă a sufletului uman.