O mână de oameni

    O mână de oameni face sau desface. O mână de oameni construiește sau uneltește. O mână de oameni, însemnând un grup restrîns, este opusul lui ”țipenie de om”, care se folosește pentru absența ființei umane dintr-un spațiu. Mâna aceasta de oameni este uneori decisivă, pentru că în  grup există interese comune, idealuri, o rețea. Frumusețea și diversitatea limbii române rămâne în continuare punct de atracție. Între „o mână de oameni”, ce înseamnă puțini oameni, dar uniți, și „o mână de om”, unde doar pluralul se schimbă cu singularul, oameni – om, structura expresiei rămânând aceeași, apare o cale lungă, în spirit eminescian, conducând către un om de proporții reduse, mic.

      În gând cu „hai să dăm mână cu mână”, am găsit o mulțime de expresii în care apare substantivul „mână”, dintre cele mai neașteptate, gata să înlocuiască limbajul neutru și să dea expresivitate comunicării noastre. „A da mână cu mână” este a colabora, a se strânge, a se alia. Și „mâna” chiar lucrul acesta îl reprezintă, adică unitatea degetelor, munca lor, înțelegerea. Nu întâmplător, mâna apare în dicționarul explicativ al limbii române într-o coloană întreagă, în sintagme, precum, „de mână”, lucrat manual, „pe sub mână”, pe ascuns, „peste mână”, anevoios, „a da/bate mâna”,  a face un târg, „ a se lua de mână cu cineva”, a se potrivi, „a pune mâna în foc”, a garanta pentru cineva, „a se spăla pe mâini”, a refuza responsabilitatea unei probleme, „ a da din mână”,  a pierde ceva, „cu mâna goală”, fără nimic, „a avea mână liberă”, a  avea posibilitatea de a acționa după plac, „ a pune mâna”, a face, a acționa, dar și a fura, „a-i pune Dumnezeu mâna în cap”, a avea noroc, „a avea mână bună”, a purta noroc cuiva, „a-i da cuiva mâna”, a-și permite, „una la mână”, pentru a marca primul argument, „ a lua mâna de pe cineva”, a înceta să-l mai protejeze, și exemplele pot continua, pentru că limba română este în mișcare, este în dezvoltare, ca orice ființă vie, de care trebuie să avem grijă.

      Nu doar mâna, ci și alte părți ale corpului, ca gâtul, piciorul, burta, constituie cuvinte cheie în alcătuirea unor structuri, bogate semantic. Dar nu doar în limba română se întâmplă acest fenomen. Și în limba germană, de exemplu, există expresii cu Hand ( mână): „eine Hand wascht die andere” ( o mână spală altă mână ), vine din latină „manus manum lavat”, „zwei linke Hande haben”, ( a avea două mâini stângi, a fi neîndemânatic ), sunt doar două dintre ele.

     O mână de oameni… sunt și cei care au alcătuit dicționarele. O mână de oameni au format Unirile, de la 1859, de la 1918, alte mâini de oameni acționează și astăzi pentru a conduce lumea, pentru a crea proiecte. Mâini de oameni își pun mintea/ mințile la contribuție ( altă parte a corpului, mintea, folosită în expresie ), și în scopuri bune, și în scopuri mai puțin bune. Cuvintele nu sunt dăunătoare. Doar faptele, intențiile, pe care ele uneori le generează. De aceea, ciulim urechile la tot ce auzim, la tot ce se întîmplă.