Avocaţii cu drept de exercitare a profesiei ar urma să fie recunoscuţi „de drept” ca mediatori. Consiliul de Mediere cere Camerei Deputaților să respingă inițiativa legislativă

CONSILIUL DE MEDIERE, în calitate de organism autonom de reglementare în domeniul medierii, cu personalitate juridică de interes public, înscris în Regsistrul Național al Instituțiilor Publice din România la poziția 10304, înființat potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, își exprimă profunda îngrijorare față de adoptarea de către Senatul României a propunerii legislative prin care avocaţii înscrişi în Tabloul Avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei ar urma să fie recunoscuţi „de drept” ca mediatori, fără respectarea cadrului normativ instituit prin Legea nr. 192/2006 în ceea ce privește formarea, autorizarea și exercitarea profesiei de mediator, aspect care generează riscuri majore de neconstituționalitate, dezechilibru profesional, conflict de interese și discriminare pozitivă, afectând stabilitatea unei profesii de interes public reglementate unitar la nivel european.

În virtutea obligației sale legale de a apăra și promova interesele publice asociate desfășurării activității de mediere în România, Consiliul de Mediere aduce la cunoștința factorilor și decidenților politiciși legislative, precum și întregii opiniei publice, următoarele aspecte de ordin juridic și practic:

1. MEDIEREA – ACTIVITATE DE INTERES PUBLIC

Încă din anul 2006, Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, a consacrat, la art. 4 alin. (1), faptul că „medierea reprezintă o activitate de interes public”, distinctă și autonomă.
Noua inițiativă legislativă plasează însă interesul privat al unei profesii liberale (avocatura) deasupra interesului public reprezentat de instituția medierii, generând un evident conflict de interese.

2. NEUTRALITATE, IMPARȚIALITATE ȘI ÎNCREDERE

Acordarea automată a calității de mediator, fără pregătirea specifică cerută de lege, în vederea desfășurării profesiei de mediator, compromite însăși esența medierii — neutralitatea, imparțialitatea și încrederea părților în terțul facilitator.

3. DISCRIMINAREA

Așa numita recunoaștere „de drept” a avocaților ca mediatori ar institui un statut privilegiat, contrar art. 16 din Constituția României, care prevede egalitatea cetățenilor în fața legii, „fără privilegii și fără discriminări”.

4. MEDIEREA – PROFESIE NON-JURIDICĂ

Deși inițiatorii vorbesc despre „coerență între profesiile juridice”, în realitate medierea nu este o profesie juridică, ci una distinctă, cu formare specifică în domeniul gestionării conflictelor și facilitării dialogului.

5. „MEDIATOR DE DREPT”

Legea nr. 192/2006 prevede expres, la art. 12 alin. (4)–(5), că profesia de mediator se exercită doar de persoane autorizate în condițiile acestei legi, iar exercitarea ei fără autorizare constituie infracțiune.
Conceptul de „mediator de drept” nu există în legislația românească și nici în practica europeană. Introducerea lui ar crea un precedent periculos, permițând ocolirea procedurilor de formare profesională prin simpla apartenență la o altă categorie profesională.

6. LEGISLAȚIA ȘI PRACTICILE EUROPENE

Conform Directivei 2008/52/CE privind medierea în materie civilă și comercială, statele membre trebuie să asigure formarea și calitatea profesională a mediatorilor.
În niciun stat membru al Uniunii Europene avocații nu sunt recunoscuți ca mediatori „de drept”. România s-a angajat să respecte aceste standarde, garantând o formare specifică, evaluare și autorizare corespunzătoare.

7. ROLURI COMPLEMENTARE

Profesiile de avocat și mediator sunt complementare, dar fundamental diferite.
Avocatul apără interesele unei părți, în timp ce mediatorul facilitează dialogul între părți în condiții de neutralitate.

Această distincție face ca cele două profesii să nu fie concurente, ci colaboratoare în beneficiul părților. În Legea 192/2006 regăsim explicit că în calitate de avocat al uneia dintre părți, acesta are următoarele roluri esențiale raportat la clienții lor: își poate informa clientul în ceea ce privește medierea, recomandă medierea, își pot asista clienții în procedura medierii, poate verifica și atesta legalitatea acordului de mediere, asigură asistența juridică în cauze penale:

De cealaltă parte, mediatorul poate încuraja părțile să se consulte cu avocații lor pentru a înțelege implicațiile legale ale unui acord. Așa cum am arătat mai sus, avocații pot participa activ în interesul clienților lor, prin informare, recomandarea medierii, asistență și reprezentare juridică, atestare, și pot contribui la redactarea sau revizuirea acordului final, asigurând legalitatea și claritatea acestuia.

8. PRINCIPIILE CONSTITUȚIONALE

Propunerea legislativă eludează procedura de formare și autorizare prevăzută de Legea nr. 192/2006, încălcând principiile egalității în fața legii și ale concurenței loiale între profesii.
Prin privilegierea unei categorii profesionale, inițiativa afectează echilibrul profesional și subminează încrederea publică în instituția medierii.

9. APEL LA RESPONSABILITATE

Este adevărat că medierea poate fi o soluție reală pentru decongestionarea justiției, așa cum se afirmă în Comunicatul de presă al Asociatiei Conventionale a Avocatilor din 13.10.2025. Această realitate nu justifică acordarea avocaților recunoașterea „de drept” ca mediatori, deoarece exista un corp al mediatorilor pregatiti conform Legii 192/2006, organizat sub conducerea Consiliului de Mediere. Într-o societate bazată pe dialog și responsabilitate, această complementaritate devine un model de bune practici pentru întreaga comunitate juridică, aducând beneficii concrete justițiabililor, sistemului de justiție și societății în ansamblu.

În consecință, instituția solicită Camerei Deputaților, în calitate de for decizional, să respingă această inițiativă și să protejeze interesul public, echilibrul profesional și prestigiul medierii ca profesie distinctă.

Ramona-Mirabela MOCIAN

Președinte

CONSILIUL DE MEDIERE